Joi, Nicolae Ciucă și-a golit biroul de premier și a avut întâlnirea de final cu consilierii. Era convins că vineri își va da demisia, spun surse din Palatul Victoria. Și partidul era la fel de sigur.
Liberalii jubilau încă de la ceremonia de la Florica: cum vor da UDMR afară de la guvernare și se vor înfrupta din pușculița Dezvlotarii, cum vor pune ei om la Mediu. Doar bătuseră palma Lucian Bode cu Marcel Ciolacu, ca să păstreze PSD Transporturile și să obțină un post de vicepremier în plus pentru Marian Neacșu.
O prostie cât Casa Poporului și o mostră de creier politic cât nuca din multe motive: fără maghiari nu-ți treci legile organice decât cu prezența 100% a coaliției; arunci în aer înțelegeri din teritoriu; pierzi o punte importantă cu Ungaria care va prelua de la 1 iulie 2024 președinția UE, iar noi nu știm cum vom fi cu Schengen; oferi USR semnăturile lipsă pentru tot felul de acțiuni de opoziție, inclusiv la CCR; pierzi un partener predictibil, rara avis.
Exista și informația că Marcel Ciolacu ar fi acceptat respectarea protocolului, ceea ce și urma să fie anunțat vineri, adică PNL să primească totuși râvnitele Transporturi, să scape de Fondurile Europene cu beleaua PNRR și, desigur, să predea decontul guvernării pe care îl duce mereu premierul.
La PSD nu era prea mare veselie, însă nici argumente de a evita schimbul de premieri, fără ca Marcel Ciolacu să fie acuzat de lașitate, ceea ce liberalii deja începuseră.
Marcel Ciolacu oricum nu-și dorea să fie premier de criză în an electoral. Scriu și spun asta de luni de zile. Și de-abia acum se văd cu adevărat proporțiile crizei.
Furia profesorilor este dincolo de puterea liderilor de sindicat de a o mai domoli cu înțelegeri mai mult sau mai puțin transparente, ceea ce politicul spera să îi iasă și de data asta.
Este o furie amplificată de modul în care au fost gestionate negocierile, pe măsură inteligenței politice a actualei garnituri de miniștri și de neîncrederea totală în politic a societății.
Un rol a avut și Klaus Iohannis cu ceaușismul grețos afișat la Sibiu când copiii au fost aduși la școală special pentru vizita lui, așa cum pe vremuri merele erau legate cu sârmă în copaci când trecea N. Ceaușescu. Iar impresia creată de cântarea copiilor, cu izul ei nordcoreean, s-a văzut când profesorii au început să cânte la protestul de la Craiova “O lume minunată”.
Și cum să ai încredere că vor respecta ce îți promit când vezi că ei între ei se căsăpesc pe ministere și calcă în picioare orice înțelegere?
Posibil să fie doar începutul, pentru că se pregătesc și cadrele sanitare, ceferiștii, polițiștii, mai toate categoriile sociale exasperate care văd cum pentru alții sunt mereu bani, iar pentru ei mereu nu sunt.
Dacă le dai profesorilor, rămâi cu restul pe cap. Ar fi bani pentru toți dacă ar fi tăiate pensiile speciale,
