Cosmina Sima, avocat colaborator D&B David şi Baias SCA: Acordul de încetare poate obliga la plata despăgubirilor privind formarea profesională?
Angajaţii pot fi obligaţi la plata despăgubirilor aferente cursurilor de formare profesională dacă raportul lor de muncă a încetat prin acordul părţilor, atât timp cât salariatul şi angajatorul au încheiat un act adiţional referitor la formarea profesională în care se prevede că încetarea raportului de muncă prin acordul părţilor conduce la obligaţia plăţii de despăgubiri.
Pe de altă parte, atât timp cât între părţi nu s-a încheiat un astfel de act adiţional ori actul adiţional nu conţine o astfel de prevedere, majoritatea instanţelor decid în favoarea salariaţilor, considerând că acordul de încetare nu poate fi interpretat ca iniţiativă a salariatului de a înceta raportul de muncă şi, implicit, nu sunt obligaţi la plata despăgubirilor.
Potrivit prevederilor legale în vigoare, formarea profesională poate avea loc atât din iniţiativa angajatorului, cât şi din iniţiativa salariatului. Atunci când formarea profesională se desfăşoară din iniţiativa angajatorului, cheltuielile ocazionate de participarea salariatului la cursurile sau stagiile de formare profesională sunt suportate de către angajator.
Totuşi, angajatorul şi salariatul se bucură de posibilitatea de a înceta contractul individual de muncă oricând, cu respectarea prevederilor legale, fapt ce ar putea conduce la eventuale situaţii inechitabile pentru aceştia în contextul participării salariaţilor la cursurile de formare profesională.
În conformitate cu art. 198 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, salariatul care a beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională la cererea angajatorului nu poate avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adiţional la contractul individual de muncă. Nerespectarea de către salariat a acestei prevederi determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional.
În mod firesc, “iniţiativa” salariatului de încetare a contractului individual de muncă se interpretează, în primul rând, ca fiind demisia. Aşadar, salariatul îşi poate depune demisia în perioada stabilită prin actul adiţional la contractul individual de muncă încheiat pentru formarea profesională, însă va fi obligat la plata cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată anterior menţionată.
Totuşi, intervine întrebarea: ce se întâmplă în situaţia în care raportul de muncă încetează prin acordul părţilor în perioada stabilită prin actul adiţional privind formarea profesională? Se poate considera acordul salariatului de a înceta raportul de muncă ca fiind “iniţiativa” sa, în sensul dat de Codul Muncii? Va fi salariatul obligat la plata despăgubirilor, similar situaţiei în care a depus cererea de demisie?
Întrucât legislaţia în vigoare nu prevede o normă expresă privind o astfel de situaţie, ne întoarcem atenţia către jurisprudenţa în materie, în special asupra hotărârilor judecătoreşti rămase definitive în apel.
Ce arată jurisprudenţa
Instanţele de judecată au apreciat că este necesară plata despăgubirilor de către salariat ca urmare a încetării contractului individual de muncă prin acordul părţilor, însă doar în anumite condiţii.
În opinia majoritară, salariatul este obligat să plătească despăgubirile aferente cursurilor de formare profesională proporţional cu perioada efectiv nelucrată atât timp cât între salariat şi angajator s-a încheiat în prealabil un act adiţional referitor la cursurile de formare profesională în care se precizează cazurile în care salariatul este obligat la despăgubiri,
