O carte scrisă în urmă cu 30 de ani de Svetlana Aleksievici, laureata premiului Nobel, despre soldații sovietici morți în Afganistan, devine mai actuală ca oricând, în contextul războiului din Ucraina.
Spectacolul Teatrului Bulandra, realizat după volumul autoarei din Belarus, este cutremurător, atât prin interpretarea remarcabilă a celor șapte actrițe, în frunte cu Mariana Mihuț, cât și prin radiografia cutremurătoare a durerii unor mame care-și pierd fiii într-un conflict sângeros și absurd.
În octombrie 2020, Svetlana Aleksievici, 75 de ani, se refugiază la Berlin pentru a evita arestarea iminentă, cerută de Aleksandr Lukașenko.
În sală sunt în jur de 150 de spectatori. Mai sunt câteva locuri libere, dar e firesc. Spectacolul a beneficiat de foarte puțină publicitate.
Am ajuns să-l văd datorită unor prieteni care fac parte dintr-o „rețea secretă” de pasionați de teatru, nescăpând nimic din ce se joacă pe scenele bucureștene.
Întunericul de pe scenă se împletește cu durerea, iar puțina lumină, care pictează chipurile personajelor, amplifică o suferință greu de suportat ce țâșnește din textul Svetlana Aleksievici, dar și din interpretarea consistentă a celor șapte actrițe.
Yuri Kordonsky a luat cartea „Băieții de Zinc” a scriitoarei belaruse, laureata premiului Nobel pentru literatură în 2015, transformând-o într-un text dramatic valoros.
Volumul este unul de interviuri, publicat pentru prima dată la Moscova, în anul 1990, și care a provocat un adevărat șoc în elita culturală a Uniunii Sovietice exact cu un an înainte ca URSS să se prăbușească.
Svetlana Aleksievici a realizat o serie de interviuri cu mamele unor soldați din URSS care au murit în războiul din Afganistan.
GERMANIA. Svetlana Aleksievici, 75 de ani, scriitoarea din Belarus, i-a supărat rău atât pe Putin cât și pe Lukașenko, plecând în exil la Berlin ca să nu ajungă în închisoare – Foto: Hepta.ro
În anul 1979, Kremlinul invadează țara vecină, încercând s-o încorporeze în Uniunea Sovietică, dar marii armate i se opun mujahedinii, luptători locali, care reușesc să reziste un deceniu și să provoace pierderi importante forțelor sovietice, care se retrag în 1979.
Pe parcursul războiului, în jur de 50.000 de militari din URSS au murit sau au fost dați dispăruți, iar titlul cărții e inspirat de sicriul din zinc, închis ermetic, în care trupurile celor uciși erau trimise acasă.
O profeție
Marele talent al Svetlanei Aleksievici e capacitatea de a descrie durerea mamelor soldaților morți, pusă în contextul unui conflict absurd, fără miză, provocat de un sistem dictatorial disfuncțional.
Scriitoarea călătorește pe firul suferințelor acestor mame și descrie incapacitatea Rusiei de a trăi în pace, nevoia continuă de a crea conflicte pentru ca elita care a acaparat puterea să se mențină la conducere pe termen nedefinit.
Cartea a fost un duș rece pentru societatea rusă: Publicată la câteva luni după prăbușirea zidului Berlinului și dispariția regimurilor comuniste din Europa de Est, ea a reprezentat și o profeție despre iminenta prăbușire a Uniunii Sovietice.
