Despre Florin Cîţu nu sunt multe de spus. Un aventurier cu o biografie dubioasă a ajuns la șefia Guvernului și apoi a PNL ca instrument împotriva președintelui partidului în funcție atunci. Doar că la un moment dat și-a închipuit că este cu adevărat președinte al PNL. Și din figurant s-a crezut îndreptățit să fie vedetă.
Și principala sa preocupare a fost să-l saboteze pe premierul Ciucă pentru a nu repeta istoria anului trecut, adică ceea ce îi făcuse el din poziția de premier președintelui PNL Orban. Bețe zilnice prin gardul coaliției, nazuri la numirile convenite în partid, lobby pe persoană fizică prin SUA. Drept pentru care, a fost evacuat fix cum a fost numit.
Soarta îi era pecetluită de când a pierdut șefia Guvernului, era inevitabil să piardă și șefia formală a partidului, dar calendarul a fost stabilit de acțiunile domniei sale.
Nu dl Cîţu este însă problema. Ar fi fost, dacă era un accident politic, un moment de nebunie colectivă a unui partid, corectată rapid.
Dl Cîţu a fost doar un experiment din șirul celor făcute asupra unui partid emasculat de președintele Iohannis, la rândul său ajuns președintele României din greșeala lui Victor Ponta, poziție din care a dovedit o lipsă de stofă și inteligență politice remarcabile. Iar experimentele nu puteau fi decât pe măsura celui care le-a făcut și le face.
De când a ajuns președinte al României, Klaus Iohannis a purces la emascularea PNL, la eliminarea oricărui personaj care să îi fi putut opune o minimă rezistență. Și nici măcar pentru a impune partidului, ca Traian Băsescu, propria viziune, propriile proiecte.
Dl Iohannis nu are viziune și proiecte. Dl Iohannis a vrut doar să-și asigure confortul și comoditatea unui mandat cât mai lin, ca o călătorie plăcută și opulentă sau, dacă vreți, ca domnia serenă a unui rege.
Așa a ajuns președinte PNL Alina Gorghiu, împreună cu care dl Iohannis a obținut pentru PNL rezultatul catastrofal din 2016. Ludovic Orban, deși nu un preferat al lui Klaus Iohannis, a fost perfect obedient până când a ajuns el însuși într-o poziție de putere, de facto mai mare decât a președintelui. Și a fost mazilit cu ajutorul lui Florin Cîţu, acum eliminat pentru a fi înlocuit cu Nicolae Ciucă.
Ce au în comun Alina Gorghiu (la momentul punerii în funcție), Florin Cîţu și Nicolae Ciucă? Puterea lor în partid nu s-a bazat/nu se bazează pe aderența la PNL, pe recunoașterea lor în PNL.
Izvorul puterii lor e în afara partidului și, pentru a o căpăta, democrația, viața partidului a fost anulată de la nivelul organismelor de conducere, precum BEx sau Consiliul Național, până la firul ierbii.
Alina Gorghiu măcar era de ceva vreme în PNL, dar Cîţu și Ciucă de-abia au intrat, a fost/va fi nevoie de derogări de la statut ca să fie președinți.
Mulți spun că modelul necrâcnirii față de liderul suprem a fost preluat de PNL de la PDL.
