Lansarea listei de candidați ai AUR pentru alegerile parlamentare cu un an înainte de scrutin are, precum compoziția ei, semnificații țintite, dar pline de stângacii.
Având deja liste publice, AUR stabilește că la alegerile parlamentare va merge singur, nu în cadrul unei alianțe. Este o testare importantă, prin care partidul dorește să-și afirme locul pe scena politică și, desigur, punctul de plecare pentru poziția într-o posibilă viitoare alianță pentru restul scrutinelor.
Apoi, AUR vrea să transmită un mesaj de stabilitate și siguranță pe sine de tipul: avem oameni și nu avem scandaluri. Intenția este să arate că au capacitatea organizatorică și disciplina de a face listele fară tensiuni, din timp și să le respecte, deci maturizare.
Și, desigur, o țintă va fi și comparația cu restul partidelor, mai ales PNL, unde o foarte probabilă contracție de scor, deci reducere a numărului locurilor eligibile va genera probabil multe tensiuni, care la liberali sunt mereu în văzul lumii.
Prima listă anunțată oficial vrea să transmită și poziția de lider, de numărul 1, de creator de agendă și trend din partea AUR. Că prima lista europarlamentară anunțată este a principalului partid antieuropean, face parte dintre ironiile politicii romanești.
Dincolo de aceste intenții există multă șmecherie și multe fisuri. În afară de prima poziție pe listă, alocată lui Cristian Terheș, restul sunt total incerte. Este o listă cu 44 de oameni în total, însă nu sunt deloc clare ordinea, cine va fi pe cele 10-12 poziții teoretic eligibile, și nici măcar câți dintre cei acum înscriși vor și rămâne pe lista.
Lista actuală se vă învârti în spațiul public, va fi pompată electoratului țintă cu tot cu intențiile implicite despre care vorbeam mai sus, dar pe buletinele de vot ar putea arăta complet diferit.
Compoziția listei este un fel de shaorma cu de toate. Există și fondatorul Târziu, și actorul Mugur Mihăescu, foarte popular atât prin cariera cât și prin pozițiile antivacciniste radicale, și intelectualii universitari cu o calitate profesională discutabilă, și sutana politică a lui Terheș, și promotori fantici ai familiei tradiționale și antiLGBTQ.
Unii sunt membrii AUR, de mai lung sau scurt timp, alții sunt importuri de imagine, ceea ce sugerează o problemă la politica de cadre a AUR și un oportunism al ambelor părți, și al candidatului cu notoritate care vrea banii deloc puțini ai mandatului, și al partidului care vrea importul de notorietate.
De remarcat că George Simion nu e pe lista candidaților la europarlamentare. Cu siguranță nu ar fi avut cum să plece la PE, dacă vrea să rămână la vârful partidului și activ în politica internă. Niciun lider nu a reușit să le împace, mandatul europarlamentar este un (auto)exil din politica internă la nivel înalt cu mari recompense bănești, care justifica bătălia pe locuri eligibile.
Dar deschiderea listei de către lider o trage în sus și este un exercițiu pentru o eventuală candidatură prezidențială. Se teme dl Simion de acest test electoral?
