Premierul Ciolacu a ajuns la concluzia că România are nevoie de o reformă administrativă urgentă, pentru că sunt prea mulți ordonatori de credite și, de aici, o risipă de bani publici, comparativ cu sistemul centralizat care presupune achiziții comune.
Descentralizarea are mare legătură cu economia de piață liberă, cu concurența care, dacă e respectată, aduce economii, nu risipă. Sigur că achiziția centralizată este cu mult mai avantajoasă pentru cel care o face și care astfel devine stăpânul banilor. Cu alte cuvinte, și de partea cumpărătorului, și de partea vânzătorului cineva o să ia potul cel mare, cel mai probabil în schimbul unui comision generos.
Dar cum la DNA e dl “Mache” Voineag, centralizatorul supravegherilor tehnice, riscurile ar putea fi mici, mai ales la nivelul rechinilor.
Dar la asta se reduce toată reforma administrativă a actualei guvernări? Pentru că, da, România are nevoie ca de aer de o asemenea măsură drastică.
De exemplu, dl Ciolacu nu consideră că ministerul Familiei este o risipă de bani complet inutilă? Că dublarea ministerul Economiei cu cel al Energiei este o risipă? Că numărul imens de secretari de stat ar trebui redus? Că ar trebui analizată la sânge funcționărimea din ministere și din tot felul de alte instituții, cu sporurile ei? Că unele instituții sunt cu totul inutile?
De fapt, dl Ciolacu ar dori mai degrabă o reformă mimată, strict declarativă, care nu cumva să deranjeze major clientela politică și activul de partid, toată lumea să își ia în continuare partea și doar firmiturile să fie eliminate.
Mimată a fost, de altfel, și reforma pensiilor speciale cu care actuala guvernare s-a dus la CCR putând avea certitudinea că va fi respinsă. Și este un adevăr că decizia CCR este corectă în cea mai mare parte.
Nici măcar o nedreptate nu poate fi îndreptată cu încălcarea unor principii constituționale pentru că odată înfrânte, ele se vor întoarce ca bumerangul atunci când nu va mai fi vorba despre corectarea unei nedreptăți.
De ce s-au dus totuși așa? Pe de-o parte, pentru că de mai mult nu par în stare, pe de altă parte pentru că nimeni nu este dispus să asume o reformă reală, făcută corect, pe fiecare categorie de pensii în parte. Inevitabil ea ar nemulțumi și doritorii unor imposibile măsuri totale, dar și pe cei care vor fi real afectați, cu mult mai mult decât în fățuială neconstituțională propusă.
Una peste alta, la mai mult decât praf de reformă în ochi nu ne putem aștepta până la alegeri, pentru că partidele de la putere nu sunt dispuse la sacrificii electorale.
Mai degrabă mediul privat ar mai putea primi niște ciomege pe spinare, în pofida apoplexiilor liberale, necredibile cât timp atunci când au avut șefia guvernului au contribuit la dezechilibrele actuale, iar acum nici nu au vreo pârghie de presiune asupra PSD. Și dacă se enerveza, ce? Pleacă de la guvernare și intră în anticipate?
De cealata parte este presiunea cifrelor,
