Patru turiști s-au înecat la Mamaia, iar alți cinci au fost spitalizați într-una dintre cele mai negre zile de vacanță.
Scene șocante au fost postate pe rețelele sociale în care persoane aflate la plajă se ceartă și se bat cu salvamarii care le cer să nu intre în mare din cauza valurilor uriașe.
Evenimentele tragice au dat naștere unei dezbateri în care una dintre opinii, cu mulți adepți, a fost aceea ca inconștienții să fie lăsați să se înece fără a mai fi ajutați, astfel încât să nu-i mai pună în pericol și pe cei care vor să-i salveze.
Cu apa am o legătură veche și complicată ca o lungă relație cu o femeie frumoasă, inteligentă și capricioasă căreia vrei să-i câștigi dragostea, dar nu reușești întotdeauna, fiind momente în care apari în fața ei slab, neajutorat, stârnindu-i mila.
În astfel de situații poți să-ți pierzi viața. Se moare destul de des și din prea multă dragoste.
Pe parcursul a peste patru decenii de la momentul în care am fugit cu mai mulți copii din fața blocului din Berceni la Ștrandul Tineretului, am salvat trei persoane de la înec, una dintre ele fiind sora mea mai mică, fiind salvat și eu o dată.
Mama, speriată de fuga mea la ștrand, aveam 11 ani, m-a luat frumos de mână și m-a dus la același ștrand, dar de data asta înscriindu-mă la cursurile de înot.
Toată vara, zi de zi, am mers la bazin unde făceam exerciții, progresând destul de repede. După o lună, pe la jumătatea verii, am fost selectat pentru echipa de polo, la categoria mea de vârstă.
În bazinele de la „Tineretului” am făcut primele serii lungi de crawl, simțind plăcerea de a fi mângâiat de răcoarea nesfârșită a lichidului cu parfum de clor, dar și de oboseala care urca în corp în ritmul mișcării brațelor.
Înotam mult, eram destul de rezistent, dar n-am continuat antrenamentele, întrerupându-le după începerea școlii.
Pentru mama era suficient că știam să înot bine, restul n-a mai contat. Am rămas cu pasiune pentru tăierea apelor. În fiecare vară traversam lacurile Herăstrău, Băneasa, luându-mă la întrecere cu colegii, înotam la bunici, în Târnava, dar și la mare, de câte ori aveam ocazia.
Dar cu toată bucuria mișcării, pe parcursul anilor, am fost mereu uimit de rapiditatea cu care poți fi înghițit de ape chiar dacă ești un bun înotător.
VACANȚĂ. Înotul ar trebui să fie o formă de relaxare și nu una care-ți pune în pericol viața. În imagine, autorul articolului, înaintând prin apa limpede a unei piscine Foto: Arhiva personală
În acest mediu fluid, nenatural pentru oameni, în care trebuie să faci eforturi pentru a respira și a te menține la suprafață, regulile supraviețuirii sunt diferite.
Cel mai puternic om de pe pământ, cel mai musculos și cu cea mai multă forță, la fel ca și cel mai bogat sau influent muritor se pot duce rapid la fund dacă nu știu să-și coordoneze mișcările brațelor cu cele ale picioarelor și dacă nu au deprinderile și antrenamentul de a rămâne la suprafață.
