De ce ministrul Grindeanu tace când ar trebui să vorbească: cum a rămas cu Bâstroe? Cui folosește?
Una dintre tehnicile clasice rusești, cea în care de altfel Vladimir Putin s-a specializat la începutul carierei lui de agent, este compromiterea generalizată, relativizarea, inducerea percepției că nimeni nu este curat ca lacrima, nevinovat absolut, lipsit de umori, păcate și remușcări omenești.
Asta este miza talk show-urilor de la televiziunile rusești, în care personajele sunt arătate în micile mizerii umane: nu trebuie să bagi mâna-n foc pentru nimeni, încrederea nu se investește, într-o mlaștină stăm cu toții.
Nu e o tehnică nouă, regimul putinist o reciclează din epoca stalinistă, când vinovăția universală era regula în societate și se manifesta pe deplin la schimbul de loturi din pușcării, în așa fel încât nu exista nimeni care să nu poată deveni un potențial pușcăriaș.
În formele maximale, apare kompromatul, în care Putin și-a specializat regimul și pe care l-a deprins, scrie Yves Hamant în volumul colectiv Cartea neagră a lui Putin (în curs de apariție în limba română, la Editura Humanitas), încă de când era agent al KGB-ului în Germania de Est. De altfel, „o dată kgb-ist, rămâi kgb-ist” face parte din folclorul rusesc.
Una dintre principalele operațiuni cu care se ocupă Putin în Germania de Est vizează marele târg industrial de la Leipzig, care se ținea la fiecare doi ani și servea drept „vitrină“ pentru lagărul socialist, povestește Hamant:
„Aici, se înghesuie zeci de oameni de afaceri occidentali aflați în căutare de contracte grase, dintre care Putin trebuie să‑i recruteze pe cei interesanți din punctul de vedere al tehnologiilor de vârf.
Se apucă să‑i „agațe“ după metode clasice: un batalion de tinere, toate dispuse să‑i distreze pe stimabilii afaceriști.
Pune sub cheie mai multe fotografii sugestive, care îi permit să intre într‑o „conversație asimetrică“, cunoscută mai degrabă sub numele de „șantaj sexual“.
Propensiunea lui Putin către ceea ce în limbajul KGB se numește kompromat poate fi urmărită departe în timp. Se pare chiar că a încercat să constrângă un profesor de medicină din RDG să‑i comunice informații asupra otrăvurilor letale care nu lasă nicio urmă, șantajându‑l cu documente pornografice”.
Kompromat-ul e forma maximală a tehnicii prin care oamenilor li se induce percepția că fiecare are ceva murdar în sertare. Nimeni nu e atât de alb pe cât ar vrea să pară, așadar.
Această tehnică pe care Kremlinul a cultivat-o cu meticulozitate în ultimele decenii cunoaște variații, una dintre acestea fiind vizibilă în România de câteva luni, de când Rusia, pe de o parte, și oportuniști politic, pe de altă parte, au lansat o serie de narațiuni menite să dea în vileag Ucraina. Le trec doar în revistă:
- Ucraina e la rândul ei stat agresor – chestiunea minorității române din Ucraina și a discriminării lingvistice;
- Ucraina îi prigonește pe preoții de etnie română;
- Ucraina face rău României, adâncind pe ascuns canalul Bâstroe.
Victima nu este, așadar, imaculată.
