Dacă nu ar fi pe contul și decontul României, degringolada coaliției ar fi oarecum comică. Vedem disperarea de a găsi soluții pe alocuri chiar fanteziste pentru farfurii sparte, mobilă și covoare distruse, pereți ciobiți, fără a admite prezența elefantului în odaie și fără a-l da afară.
Este clar că bugetul crapă din multe motive: a fost mincinos conceput, ca să pice pe deficit, consumul a scăzut, inflația începe să scadă, deci veniturile la buget se subțiază, presiunea pe guvern crește pe măsura apropierii alegerilor, în primul rând din partea primarilor, care sunt pilonii viitoarelor campanii, banii din PNNR încep să se subțieze și ei din cauza ratărilor.
E clar că trebuie luate măsuri ca să nu explodeze deficitul, nu doar din cauza regulilor UE, conform cărora suntem deja în procedură de depășire, ci și pentru că e cu atât mai scump și mai greu să te împrumuți cu cât cifrele arată mai rău.
Deja dobânzile pentru împrumuturi au reprezentat anul trecut 2% din PIB, iar procentul e în creștere.
În general, aceasta este o situație care se întâmplă după alegeri. După dezmățul electoral, trebuie aplicate corecții, iar politicul e cu sacii în căruță. Așa a fost și în 2010, după ce în 2008 și 2009 noi nu aveam nicio treabă cu criza, nici gând că s-ar apropia.
Doar că acum măsurile trebuie luate înainte de alegeri, ceea ce e teribil, pentru că deciziile cele mai logice ar însemna lovituri grele exact în zonele cele mai sensibile.
Elefantul care ar trebui scos din odaie este fix sistemul clientelar imens, care a expandat până la refuz aparatul de stat.
Cei mai mulți secretari de stat și cu rang asimilat, vreo 300, din istoria guvernelor după ‘89, fiecare cu un aparat de cel puțin 4-5 oameni. Mulți nu fac nimic, pentru că sunt incompetenți, ocupă posturi recompensă pentru filiale.
Avem cel mai mare număr de bugetari după 89, în condițiile în care sistemele de bază – sănătate, educație, poliție, duc lipsă de personal. La fel mediul privat.
Ca un exemplu, după ce a preluat CJ Bihor, Ilie Bolojan a dat afară 50% din personal și județul are cea mai mare dinamică economică. Dar ca să îți iasă, trebuie să păstrezi competenții, care oricum fac toată treaba, și să scapi de balast, fix cei care contează politic.
Nu pentru orice reorganizare administrativ-teritorială e nevoie de modificarea Constituției. Comasări de comune, retrogradări de orașe care au doar nume urban, toate acestea sunt perfect posibile și mâine, dar ar lasă fără funcții o mulțime de activiști, simpatizanți, clienți.
În materia pensiilor speciale ar putea începe cu eliminarea căpușelor: tot felul de funcționari, de asimilați din tot felul de instituții, adică mai toți “specialii” cu excepția magistraților și militarilor care profesează în mod efectiv.
În loc să atace aceste redute, să scoată elefantul și să facă într-adevăr curat, liderii coaliției mută scaunele și se învârt în jurul mesei.
