Vestea că notele obținute în clasele V-VIII vor fi eliminate din nota finală pentru repartizarea computerizată în licee a elevilor a fost primită cu surprinzător de multă satisfacție, pe alocuri cu tuse de nostalgie comunistă: așa era și pe vremea noastră, foarte bine!
Ceea ce foarte puțină lume a sesizat este abandonul și resemnarea din această decizie. Una care completează obsesia pentru reintroducerea concursului de admitere la colegiile naționale.
Da, în acest moment notele pe care elevii le primesc, nu numai în gimnaziu, nu au o relevanță unitară. Modalitatea de evaluare și notare în cine știe ce școală din rural, din urbanul mic sau periferia urbanului mare, cu exigențe scăzute până la nivelul satisfacției că elevul, de bine de rău, vine la ore, sunt adesea cu totul diferite de cele din școlile cu pretenții.
Dar și în școlile cu pretenții există cauze care pot denatura relevanța notei, începând cu subiectivismul profesorilor, uneori stimulat prin diverse metode, inclusiv meditații, de părinți. Să nu uităm nici faptul că în școala românească este cultivată obediența și nu sunt apreciate întrebările. Deci copiii care nu intră în tipar devin adesea antipatici și evaluați ca atare.
Dar prin excluderea acestor note, ce ne spune dl ministru în aplauzele unei părți din societate? Că nu se va schimba nimic. Nici nu va încerca să schimbe ceva. Că sistemul de notare va rămâne la fel, calitatea profesorilor, la fel, discrepanțele, la fel.
În loc să încercăm să corectăm, ne resemnăm și eliminăm, e cel mai simplu.
La fel și cu admiterea în liceu. Ce ne spune ministrul? Că nu va încerca să facă evaluarea națională mai relevantă, că nu vă îmbunătăți conceperea subiectelor, sistemul de notare. Ele vor rămâne cu imperfecțiunile lor pentru gloată, iar pentru elita financiară, care își permite meditații cu profesori de la colegii naționale, va fi creată o soluție alternativă.
Efectele eliminării notelor din gimnaziu vor fi dintre cele mai rele și aș menționa două.
- Nu se mai învață decât la materiile de examen pentru admiterea în liceu. Nici acum nu e mare aplecare pentru ele, din diverse motive, inclusiv conținutul și predarea anoste, dar dacă nu vor mai conta deloc, va fi și mai rău.
2. Lasă soarta unui copil strict în funcție de un examen, pentru care nu există posibilitatea măririi de notă, ca în facultate, de repetare, ca în cazul admiterii la facultate, sau de a doua șansă, că în cazul interviurilor la angajare.
Un copil de maximum 14 ani, unii chiar de 13 – vârstă la care legea îi prezumă în mod absolut lipsiți de discernământ – trebuie să aibă autocontrolul, capacitatea de gestionare a emoției și norocul unei sănătăți impecabile în ziua respectivă.
Ce depinde de toate acestea? Pe scurt, viitorul lui.
Și cel mai mare pericol nu e calitatea proastă e educației în școlile unde va ajunge. Asta se poate compensa,
