Într-un moment de sinceritate, de tip scăpare de porumbel, Anton Hader, președintele Alma Mater, a dezvăluit la Antena 3, după discuțiile de la Cotroceni, că liderii sindicali i-au pus pe tava președintelui propunerea acordului politic pe care să-l gireze, privind viitoarea grilă de salarizare în educație, ca ei să se întoarcă totuși cu ceva în plus la profesori.
Dl Iohannis ar fi acceptat “cu jumătate de gură” să-l semneze. Și apoi tot ei au ieșit pledând pentru această soluție.
Că au văzut niște pisici, că simt pierderea lucrurilor de sub control și s-au speriat, că au primit niște oferte pe persoană fizică, numai ei știu, dar se profilează că liderii sindicali voiau cel mai mult o soluție cât de subțirică pentru închiderea scandalului, soluție pe care dl Iohannis a acceptat-o fără tragere de inima.
Ca dovadă, președintele nu a considerat necesar să iasă el însuși în fața țării și a profesorilor pentru a spune cu toată gura cum anume și ce anume garantează. De la un enunț până la un conținut concret e cale lungă și Diavolul stă mereu în detalii.
Dl Iohannis nu numai că nu a considerat cu cale să își exercite sau măcar să mimeze rolul de mediator decât atunci când a văzut mulțimea venind direct spre el, fizic, dar nici măcar nu pare să fi avut temele făcute și soluții.
Iar în final nu a găsit cu cale să se arate personal în fața gloatei care l-a deranjat, în fața săracilor care, spre deosebire de el, au avut ghinion, dar cotizează la costul călătoriilor sale faraonice.
- E nevoie de o solidarizare a societății cu profesorii sau a rezolvat Klaus Iohannis totul? O lume minunată
Cum să fi acceptat profesorii această ofertă vagă pentru a înceta greva, fără să vadă mai întâi măcar ce conține acordul în mod concret?
Cum criza este, în primul rând, una de încredere, o capitulare în fața acestei oferte nu putea fi motivată decât de faptul că profesorii nu sunt plătiți în perioada grevei și pentru mulți dintre ei, mai ales pentru cei cu salarii mici, asta putea însemna falimentul.
Poate fix pe fezandare a mizat și președintele când a decis să îi ignore atâta vreme.
Calculul cinic nu a fost însă corect.
Potrivit liderilor sindicali Simion Hăncescu și Marius Nistor, profesorii din țară nu au încredere în cuvântul președintelui și au transmis că vor continua protestul până când vor vedea un act normativ publicat în MOf care să prevadă solicitările lor.
De ce ar fi avut încredere? Potrivit sondajelor de opinie, doar 12 români din 100 o mai au.
Când s-a ținut președintele de cuvânt? Când a spus că nu va mai accepta niciodată Pe-Se-De la guvernare? Când a girat pentru “România educată” cel mai mic procent din buget de după ’89? Când a promis rotativa “sticlă”? Când a valorat ceva cuvântul teuton al dlui Iohannis?
