Se schimbă conducerea ANAF. Mircea Coșea: Nicio speranță. Continuă să alerge după foarte mici evazioniști
Adrian Câciu numește un nou președinte interimar al ANAF/ foto Agerpres
Economistul Mircea Coșea a comentat situația de la ANAF, după demisia președintelui Lucian Heius, dar și reacția lui Adrian Câciu.
Lucian Heiuş, preşedintele ANAF, a demisionat ieri, iar astăzi ministrul Finanțelor, Adrian Câciu, a anunțat că a propus numirea Nicoletei Cîrciumaru pentru conducerea interimară. Economistul Mircea Coșea a comentat acest subiect, dar și declarația ministrului Finanțelor privind necesitatea eficientizării colectării taxelor, în exclusivitate pentru DC NEWS.
„În primul rând, mă bucură faptul că în sfârșit domnul ministru al Finanțelor recunoaște că trebuie să îmbunătățim colectarea. Nu a făcut-o până acum și îmi pare rău pentru că bugetul este într-o situație de precaritate și pentru că nu s-a făcut colectare. Doi, nu sunt și nu am fost un admirator al domnului fost președinte al ANAF. Dacă cineva a urmărit părerile mele, întotdeauna am fost critic cu domnia sa, pentru că nu a dus lucrurile la înălțimea postului pe care îl avea, nu a înțeles ceea ce înseamnă această instituție pentru România, fiind preocupat să alerge după bicicliștii distribuitori de pizza, fel de fel de lucruri din acestea mărunte, fără să aibă nici puterea, nici știința de a merge acolo unde trebuia să meargă și anume la societățile cu capital majoritar de stat care au întârzieri sau chiar neplată pe o mare perioadă a acestor probleme, care țin de impozitare la societățile cu capital străin sau multinaționale. Știm eșecul pe care l-a avut cu OMV.
Mircea Coșea: Nu îmi fac nicio speranță că se va îmbunătăți situația la ANAF
În al treilea rând, cred că oricine ar veni acum la ANAF, că e o doamnă, că e un domn, că e la recomandarea domnului ministru sau nu, lucrurile nu se vor îmbunătăți pentru că principala cauză este instituția în sine. Instituția ANAF-ului în România este mult-mult defazată față de ceea ce se întâmplă în alte țări în domeniul colectării veniturilor, de aceea România se află pe ultimele locuri din Europa din acest punct de vedere. ANAF-ul în România este încă o instituție de poliție fiscală, aleargă după cei care trebuie să plătească, penalizează, dă amenzi în neștire, nu are niciun fel de politică modernă care constă în parteneriatul cu cel care plătește impozit, așa cum se întâmplă în alte țări.
ANAF-ul trebuie să îndrume, să ajute, să sfătuiască pe cei care au sarcini de plată a impozitelor și taxelor, despre modul cum trebuie să-și organizeze afacerile și să-și organizeze bugetele pentru a nu fi în culpă față de stat. Trebuie să-i ajute să înțeleagă mecanismul, trebuie să-i ajute să înțeleagă că e mai bine să plătești decât să fugi de plată, e mai bine să fii corect decât evazionist. Aceste procedeu de parteneriat prin educație, care funcționează de mult în Europa occidentală și de mai puțin timp în țările din jurul nostru, ANAF-ul îl consideră ca fiind inacceptabil și continuă să alerge după mici, foarte mici evazioniști,
