În cele nouă zile bancare ce s-au scurs din 10 mai, piaţa noastră valutară îşi cultivă – ceva mai insistent decât o face în mod obişnuit – tentaţia imprevizibilului. Surprinzător, cursul de schimb nu s-a mai mişcat când în sus, când în jos, tendinţă ce – în mod normal – reflectă sănătatea pieţei valutare.
Timp de opt zile bancare una după alta, din 10 până în 19 mai, leul a parcurs un proces continuu de depreciere faţă de euro. Trecuse ceva vreme de când nu ne mai confruntaserăm cu un şir atât de lung de zile în care moneda noastră, în cursă cu moneda unică europeană, să se lase atât de mult timp condusă.
În acest şir de deprecieri una după alta, aveau să se distingă zilele de 17 şi 18 mai, în care au fost trecute două praguri ce au atras atenţia analiştilor: cel de 4 lei şi 96 de bani şi cel de 4 lei şi 97 de bani. Joi, 18 mai, când un euro a fost schimbat cu 4 lei şi 97 de bani, în piaţa dezbaterilor a fost reactivată bătătorita sintagmă “maxim istoric“. Şi nu au fost puţini analiştii care s-au grăbit să susţină că ar putea să fie trecut pragul de 5 lei pentru 1 euro.
Ca să înţelegem cum s-a ajuns la o astfel de “premieră“, în esenţă şi în detalii, nu ne va fi de ajuns analiza acestor nouă zile. Vom lărgi deci timpul de observaţie la cinci săptămâni, începând cu 18 aprilie, a treia zi de Paşte, când piaţa valutară s-a redeschis după o vacanţă de patru zile. Un euro s-a schimbat atunci cu 4,9372 lei. Iar de atunci şi până la 9 mai, fără excepţie, zilele de apreciere au alternat cu zile de depreciere. Cursul mişcându-se, până la sfârşitul lui aprilie, de la 4,92 de bani la 4,94, pentru a reveni între 2 şi 9 mai, din nou, la 4,92.
Ce a intervenit în perioada 10 – 22 mai? Pe o piaţă valutară ce a continuat să rămână stabilă, deprecierea leului, faţă de euro a fost într-adevăr continuă, dar cu valori nesemnificative, ce nu justificau în niciun fel eticheta de “maxime istorice“. Pentru că leul s-a depreciat treptat cu câte un sfert, jumătate şi trei sferturi de ban şi doar o singură dată, în 18 faţă de 17 mai, deprecierea a fost de 1 ban şi 21 de părţi de ban. În 19 mai deprecierea a revenit la câteva părţi de ban, iar ieri, 22 mai, leul s-a apreciat din nou faţă de euro.
Asta în plan intern. Relevantă este însă şi comparaţia cu pieţele valutare din regiunea noastră. Pentru că dacă în România, în aceste zile de depreciere continuă, leul a pierdut în total mai puţin de 1 la sută, au fost situaţii în care forintul şi zlotul au pierdut zilnic câte un procent. O analiză “la rece“ a celor mai recente mişcări ale monedei noastre exprimă mai degrabă un efectiv proces de armonizare.
