Cel mai mare pericol cu care se va confrunta economia României: noua lege pentru străini de pe piaţa muncii din Germania, prin care nemţii vor să atragă milioane de angajaţi. România poate contraataca cu creşterea mai mare şi mai rapidă a salariului minim, iar firmele să fie încurajate fiscal să dea case angajaţilor, ca să-i aducă şi să-i ţină în ţară
Economiile occidentale se confruntă cu o criză acută de forţă de muncă. Automatizarea, digitalizarea, robotizarea, inteligenţa artificială înlocuiesc forţa de muncă, dar nu suficient de rapid pentru necesarul actual al companiilor. Plus că sunt zone unde forţa de muncă nu poate fi suplinită de maşini, cum ar fi zona medicală de îngrijire a persoanelor şi de ajutor la bătrâneţe, pe care nu poţi să o înlocuieşti cu roboţi.
În anii ’90, după căderea comunismului, marile economii occidentale şi-au mai rezolvat situaţia de pe piaţa muncii prin atragerea de angajaţi din fostele ţări comuniste, în special pe cei înalt calificaţi. Să ne uităm ce s-a întâmplat cu România, de unde au plecat patru milioane de oameni, dintre care mai bine de jumătate erau bine şi foarte bine pregătiţi.
În ultimii zece ani, după criza financiară din 2008/2009, criza forţei de muncă a revenit în prim-plan, cu o forţă şi mai mare. Ţările occidentale nu mai reuşesc să aspire forţă de muncă din Est ca înainte, din cauza faptului că aceste ţări şi-au îmbunătăţit foarte mult situaţia economică, iar oamenii stau în dubiu dacă să plece sau nu la muncă în afară.
Bucureştiul, care împreună cu Ilfov a ajuns la o putere de cumpărare mai mare decât media Uniunii Europene, a devenit în sine o zonă care aspiră forţă de muncă, la concurenţă cu ţările occidentale. La fel se întâmplă cu Iaşi, Cluj, Timişoara, iar din spate vin Braşovul şi Sibiul.
Fiecare ţară încearcă să găsescă acum soluţii pentru această problemă majoră, care le afectează propriile economii.
Spre exemplu, după 2012 România a crescut accelerat salariul minim, ceea ce a antrenat şi alte majorări de salarii. Salariile medicilor au crescut spectaculos, iar pentru zona de construcţii, agricultură, industrie alimentară s-au dat facilităţi fiscale importante.
Salariul minim aproape că a crescut de patru ori, iar prin stabilitatea destul de bună a cursului valutar leu/euro salariul minim net a ajuns la 350 de euro, faţă de 150 de euro în 2012. Salariul mediu net a ajuns la 900 de euro, faţă de 300 de euro în 2007, când am aderat la Uniunea Europeană. În Bucureşti salariul minim este cuprins între 800-1.000 de euro.
Mulţi economişti au susţinut că această creştere a salariului minim prin decizie guvernamentală va lovi în economie, va duce la creşterea şomajului, la închideri de firme şi la scădere economică. Din fericire această teorie a fost infirmată de piaţă: creşterea salariului minim şi a salariilor nu numai că nu a dus la scădere economică, ci chiar a creat 500.000 de locuri de muncă în plus, iar PIB-ul s-a dublat de la 140 de miliarde de euro la 280 de miliarde de euro anul trecut, având o perspectivă de 320 de miliarde de euro în acest an.
În acelaşi timp, România a avut o creştere extraordinară de productivitate, infirmând teoria economiştilor conform căreia această creştere a salariului minim şi a salariilor “din pix”, o măsură socialistă,
