Puțină lume știe că 12 mai este zi aniversară. În această zi a anului 113, acum fix 1910 ani, a fost inaugurat la Roma monumentul „Columna lui Traian”, socotit de istorici a fi prima pagină din istoria românilor.
Monumentul, înălțat din ordinul împăratului Traian, conține un uriaș basorelief în spirală, ilustrând 124 de episoade dintr-un sângeros război, de acum aproape două milenii, când romanii invadau și cucereau Dacia vecină.
124 de episoade reamintesc peste milenii despre o epopee istorică, începută cu înălțarea podului de la Drobeta, continuată cu marșul armatei romane, rezistența dacă, luptele încleștate, sinuciderea regelui Decebal, răpirea unei prințese (poate sora regelui), transportul cu brațele a prăzii de război și multe altele, inclusiv un marș al disperării: prizonierii-sclavi, împinși brutal, în drum spre Roma.
Săpată în piatră, prima pagină de istorie a românilor s-a păstrat mult mai bine decât se păstrează orice pagini scrise, care au existat și ele, dar s-au pierdut irevocabil, în timp. Poate cea mai dureroasă dintre aceste pierderi este istoria acelorași războaie, scrisă chiar de împărat și întitulată „De bello dacico” – poate o replică la volumul „De bello gallico”, scris cândva de un predecesor al lui Traian, tot cuceritor și el: Cajus Iulius Caesar.
Spre deosebire de „De bello gallico”, pe care generații întregi de școlari au studiat-o ca exemplu de exprimare concisă și prezentare iscusită, iar unii studenți o mai studiază și astăzi, „De bello dacico” este irecuperabil pierdută.
Din poate cel mai prețios document privind obârșia românilor n-a ajuns până la noi decât un citat, amintit de un alt autor, într-o altă lucrare, poate lipsită de importanță în context. Dar este sigur că autorul avea în față chiar lucrarea originală a împăratului, din care cita.
Poate că „De bello dacico” ar fi putut fi adevărata primă pagină a istoriei românilor, dacă nu s-ar fi pierdut. Faptul îmi amintește de „Istoria Angliei” excepționala lucrare a reputatului André Maurois, despre care însuși autorul scria: „Istoria Angliei este ceva ce începe cu o mare pagină albă”.
Cu regret pentru ceea ce s-a pierdut, ne putem bucura totuși de numeroase informații aflate în cele 124 episoade de pe basorelieful în spirală, dăltuit pe suprafața Columnei. Emoționează efortul istovitor a celor care construiau podul din piatră și lemn, cel mai mare pod din lume la acea dată. Poate emoționează și mai pregnant scenele de luptă, armele folosite de unii sau de alții, portul luptătorilor daci, cel al romanilor, ținuta vestimentară a femeilor dace și a copiilor, comportamentul și chiar obiceiurile personajelor romane sau dace, surprinse în imaginile sculptate în piatră.
Fără să fi văzut monumentul, faimosul badea Cârțan din Cârțișoara Sibiului a băgat de seamă, poate din fotografii, că straiele lui sibiene se aseamănă cu cele ale dacilor de pe Columnă și s-a dus să se convingă. A plecat de acasă pe jos într-o zi de ianuarie 1896, a mers 20 de zile până la Viena, plus altele 23 până la Roma și a ajuns atât de obosit,
