Klaus și Carmen, un cuplu zâmbitor, fericit, fără griji, îmbrăcat de sărbătoare, pornit să descopere frumusețile lumii. Bine ați venit în lumea familiei prezidențiale, care apreciază oportunitățile oferite de plătitorii de taxe din România.
- Nu există niciun indiciu că Iohannis se gândește la moștenirea sa ori la cum va arăta România după complicatul an 2024.
- Din cauza lipsei comunicării din partea președintelui, societatea românească a căzut pradă teoriilor conspirației și retoricii promovate de Kremlin.
- Toți președinții români și-au pierdut popularitatea după un deceniu de stat în funcție, dar Klaus Iohannis se comportă ca și cum nu-i pasă de acest lucru.
- Acțiunile violente ale lui George Simion nesancționate de clasa politică, protestele violente ale AUR, haosul din Parlament, toate produc senzația că suntem o țară de neguvernat.
- PNL are cel mai mult de pierdut din cauză că a rămas prizonier în cușca de aur construită de Iohannis, iar cei din partid nu au curajul să evadeze.
Cu un an și jumătate înainte de a-și termina și cel de-al doilea mandat, între Iohannis și cetățeni s-a căscat o prăpastie amețitoare. Nu există comunicare, toate legăturile sunt formale, de rutină și fără scop.
Dinspre Palatul Cotroceni nu vin decât semne că în instituția prezidențială s-a instalat oboseala și lehamitea.
Cu o susținere sub 20% în rândul opiniei publice, influența politică a președintelui se reduce, iar acesta nu se arată interesat de o relansare a mandatului său.
Nu există niciun indiciu că Iohannis se gândește la moștenirea sa ori la cum va arăta România după complicatul an 2024.
Senzația că președintele se comportă ca și cum și-ar fi delegat atribuțiile și așteaptă să se sfârșească „stresanta slujbă”, cea de președinte al României, se răspândește accentuat în societate.
Din punct de vedere politic, conflictul din Ucraina a reprezentat o oportunitate pentru România în ce privește consolidarea profilului de țară care joacă un rol important în asigurarea securității pe flancul estic al NATO.
Într-un mod ciudat, președintele Iohannis a ales să secretizeze ajutorul militar oferit de țara noastră Ucrainei, repetând de mai multe ori pe parcursul timpului că „facem tot ce e necesar”.
Dar nu e suficient, pentru că oamenii nu știu ce înseamnă efortul de război, cât costă și de ce e important să-l susținem.
Din cauza lipsei comunicării, societatea românească a căzut pradă teoriilor conspirației și retoricii promovate de Kremlin, astfel că încet-încet din țara în care voluntarii au salvat femeile și copiii Ucrainei, în primele săptămâni de război, s-a transformat într-una în care Moscova a reușit să construiască un cap de pod cu ajutorul lui George Simion, acuzat de oficiali din Ucraina și Republica Moldova de legături cu spionajul rusesc.
Instituția prezidențială, în derivă
A fost clar încă din 2014 că lui Iohannis nu-i place să comunice.
