O fi la noi ca la noi, dar tot la ei altfel
Rareori am văzut o emisiune atât de urmărită în toată țara, aș zice poate chiar pe aproape întreaga planetă, precum festivitățile de sâmbătă, cu încoronarea regelui Charles al III-lea și a reginei Camilla, la catedrala Westminster.
Deși cu atenția concentrată spre perechea regală, ochii unora fugeau totuși și spre toaletele doamnelor, ținuta domnilor, distincția sacerdoților sau spre amănute mondene precum prezența cam izolată a năzdrăvanului prinț Harry, absența soției sale, jurământul lapidar al prințului William, dar și la pălăriile doamnelor, la rochiile lor, pantofii, poșetele, diamantele, colierele și coafurile. Unele mai atrăgătoare decât altele.
Diversitatea atracțiilor adăuga astfel cadrului solemn, pentru care se adunase atâta lume acolo, o notă de prețiozitate, inevitabilă atunci când înalta societate îi trimite pe cei mai reprezentativi exponenți ai săi, pentru ca, prin ei, să se afirme în contemporaneitate.
Nu cred că toate acestea ar dăuna cumva cadrului solemn al evenimentului, pentru care fuseseră invitate personalități marcante din societate, inclusiv șefi de state și șefi de guverne.
S-a nimerit ca țara noastră să fie dublu reprezentată. Pe de o parte, președintele Iohannis, ca șef de stat, cu soția sa Carmen, iar pe de altă parte majestatea sa Margareta, custodele coroanei, fiică a regelui Mihai și înrudită cu recent încoronatul rege Charles al III-lea, a cărui mamă fusese verișoară cu fostul nostru suveran.
Fiecare și-a jucat rolul cum a știut. În mesajul postat pe Facebook, președintele Klaus Iohannis a scris următoarele cuvinte protocolare: „Onorat să mă aflu astăzi la Londra, pentru a lua parte la festivitățile prilejuite de încoronarea Majestății Sale Regele Charles al III-lea, un moment istoric și o celebrare a tradițiilor monarhiei britanice”.
La rândul său, majestatea sa Margareta postează, mai cu căldură: „Suveranul britanic de astăzi este un prieten al ţării noastre şi are o profundă înţelegere a continentului european, în întregimea lui. În această zi istorică, Principele Consort şi cu mine urăm Regelui şi Reginei Consort o domnie binecuvântată, pentru un viitor mai bun al ţării lor şi al lumii întregi!
Fără îndoială, prezența acestora este importantă, dar pe mine, ca un român sentimental ce sunt, m-a impresionat mai aparte participarea la încoronarea festivă de la Londra a doi români, ca să zic așa persoane private, un cuplu de maramureșeni sfătoși, veniți acolo în calitate de prieteni mai vechi ai regelui britanic, încă de pe vremea când acesta își făcuse o pasiune din a vizita România.
Se știe că, pe prințul Charles de atunci, îl atrăgea farmecul peisajelor românești, îl interesau merindele naturale de pe meleagurile noastre (fără E-uri, deh!) și simțea ca un fel de chemare genealogică tocmai de la strămoșul nostru Vlad Țepeș, despre care niște cărturari de seamă l-au convins că-i strămoș și al domniei sale.
Suntem, ca să zic așa, ca un fel de cuscri.
Cei doi maramureșeni, de care vorbeam mai devreme, susțin că fuseseră gazdele înaltului oaspete,