Rocada din luna mai, care dă să-l propulseze la palatul Victoria pe președitele PSD Marcel Ciolacu, nu stabilește nimic cu privire la viitorul premierului Nicolae Ciucă, devenit disponibil cu acest prilej. Mi se pare normal. Domnul Ciucă este deja pensionar și are o respectabilă pensie de serviciu: 214.990 lei, doar de la Armată (aproape 18.000 lei/lună). Nu-i super?
Iată așadar un strălucit prilej să se ocupe de casă și de familie, să-și îngrijească sănătatea, să citească, să-și scrie memoriile pentru posteritate, să cultive vreun hobby, să admire cu nesaț natura, să călătorească pe tot globul, pe scrurt, să facă tot ce-și dorește și ce-i place.
Pensionarul Ciucă este de departe un pensionar tânăr – are dreptul la acest statut. S-a retras din activiate, iar statul îi plătește pensie de șase ori cât salariul minim brut pe economie sau de 16 ori cât pensia minimă sau de 4 ori cât salariul mediu, Pentru ce? Pentru ca să se bucure de o binemeritată odihnă, nu pentru altceva.
Faptul că, acum aproape un an și jumătate, domnul Ciucă, în loc să folosescă beneficiile vieții de pensionar, a preluat conducerea Executivului, este fără îndoială o excepție. A fost, ca să zic așa, un sacrificiu de patriot, pe altarul patriei. Dacă refuza, ar fi pus la grea încercare partidul, aflat în mare penurie de lider, pentru postul de premier.
Alegerea n-a fost rea. Domnul Ciucă a reușit să asigure stabilitatea guvernării, creând condițiile unui climat de colaborare și nu de confruntări între partidele coaliției, altădată rivale. Poate că, în acel moment și în acel post de la Palatul Victoria, gneralul Nicolae Ciucă era chiar omul potrivit la locul potrivit.
Dar refuz să cred că numai domnul Ciucă și nimeni altul este astăzi omul potrivit pentru orice loc, de peste tot. Oricât de capabil și de valoros ar fi, tot nu poate să joace, ca Hopa-Mitică! De aceea, am rămas șocat citind zilele tecute în presă că pensionarul Ciucă ia în calcul „cel puțin trei opțiuni”, cu care să-și umple timpul după rocadă, undeva sus, cât mai aproape de vârful piramidei.
Este drept că premierul n-a punctat opțiunile, dar presa a și avansat câteva presupuneri, pe care de altfel și le-au închipuit mulți dintre noi: vicepremier și ministru al Apărării, vicepremier fără portofoliu sau – hopa! – președinte la Senat.
Hai, că-i cu ochi și cu sprâncene. Mă îndoiesc că, după ce a fost premier, generalul mai tânjește la un post în guvern: auzi, subalternul lui Ciolacu! Asta îmi amintește, păstrând proporțiile, de cazul fostului domn al Țării Românești, Alexandru Ghica (1834-1842), care, la un timp după detronare a fost trmis de turci caimacam (un fel de ambasador cu împuterniciri speciale), la București.
Se zice că, prezentându-se autoritățior bucureștene, în noua sa calitate de caimacam, fostul domnitor ar fi rostit atunci o butadă, pe care memorialiștii s-au repezit s-o consemneze: „cum vedeți, am ajuns din cal măgar!”.
Mai degrabă aș crede că varianta după care domnul Ciucă și-ar dori postul de vicepremier ar fi doar o soluție de acoperire,
