Opinie Reff & Asociaţii | Deloitte Legal: Bugetul de stat, împovărat cu sumele pierdute de primării în instanţă. Care sunt implicaţiile?
Contribuabilii care au de recuperat sume de bani de la autorităţile publice locale, stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive, au posibilitatea să le compenseze cu taxele şi impozitele pe care le datorează către bugetul de stat, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 93/2023. Actul normativ a fost adoptat cu scopul de a ajuta contribuabilii să încaseze mai repede sumele câştigate în instanţă, dat fiind că primăriile invocă de fiecare dată resursele financiare limitate, dar şi pentru a degreva autorităţile publice locale de plata unor sume care se pot dovedi excesiv de împovărătoare şi care pot afecta activitatea comunităţilor. Cu toate acestea, sunt încă multe aspecte care nu au fost luate în calcul la elaborarea noii reglementări.
Până la apariţia Legii nr. 93/2023, publicată în Monitorul Oficial în data de 18 aprilie 2023, un contribuabil putea apela la compensare doar pentru creanţele fiscale administrate de aceeaşi autoritate publică (spre exemplu, taxele datorate către ANAF cu rambursările cuvenite de la aceeaşi instituţie), dar nu avea posibilitatea să solicite stingerea datoriilor către bugetul central cu sumele pe care le avea de recuperat de la autorităţile publice locale.
În cazul sumelor de recuperat de la unităţile administrativ teritoriale (în sens general, de la primării), contribuabilul avea la dispoziţie o serie de remedii (compensarea cu obligaţiile faţă de bugetul local pe o perioadă de mai mulţi ani, până la stingerea datoriei, executarea silită, declanşarea procedurii de insolvenţă a unităţii administrativ-teritoriale etc.). Însă toate acestea prezintă numeroase dezavantaje, astfel că, de cele mai multe ori, contribuabilul era pus în imposibilitatea de a recupera banii cuveniţi într-un termen optim şi fără a recurge la proceduri administrative şi/ sau judiciare suplimentare.
Stimulent pentru indisciplină financiară
Noua lege încearcă să corecteze aceste deficienţe, dând posibilitatea contribuabilului să ceară compensarea creanţelor fiscale stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive (deci nu orice creanţă deţinută de contribuabil faţă de autoritatea locală) cu obligaţiile de plată către bugetul central. Însă este departe de a acoperi toate situaţiile identificate în practică.
Spre exemplu, această compensare nu ajută contribuabilii care au de plătit către bugetul de stat sume cu mult mai mici faţă de cele pe care le au de recuperat de la autorităţile publice locale. Totodată, această soluţie nu îi favorizează nici pe cei care au de recuperat bani şi de la bugetul de stat.
Mai mult, legea se poate transforma într-un instrument de care primăriile şi autorităţile publice locale ar putea abuza, pentru că le-ar permite să refuze oricând să restituie către contribuabili sumele stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să îi invite pe aceştia să ceară compensarea cu obligaţiile de plată către bugetul de stat. O astfel de practică abuzivă vine în contradicţie cu reglementările în vigoare, care stabilesc obligaţia primarilor, în calitate de ordonatori principali de credite, de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru a asigura în bugetele proprii sursele financiare necesare pentru plata sumelor datorate în temeiul unor titluri executorii (decizii definitive ale instanţelor).
