Cum va schimba lumea „Războiul lui Putin”, chiar dacă Rusia va pierde. 12 consecințe majore
Războaiele schimbă lumea, chiar dacă agresorii sunt în cele din urmă înfrânți. Întoarcerea la ce a fost înainte de război este imposibilă și de cele mai multe ori nedorită. Generațiile care se succed se vor referi retrospectiv la momentul războiului ca la un punct de inflexiune în viața lor și a societăților implicate direct sau indirect. Aria de impact a schimbărilor depășește mult zona frontului, la fel cum unda de șoc atinge zone aflate departe de epicentrul cutremurului.
Ordinea post-război aduce întotdeauna elemente de noutate, reorganizare, emulație, reforme, restructurare și regândire a sistemelor, aduce dispariția unor modele vechi, care și-au atins limitele de funcționare, stimulând totodată apariția unor noi proiecte, aducând noi forme de relaționare internațională și noi modele de comportament politic, diferite de cele de dinaintea începerii luptelor. Unele din aceste schimbări sunt salutate, altele regretate. Se naște o nouă lume. Aranjamentele postbelice produc, pe lângă mutații strategice și geopolitice imediate, importante schimbări economice, sociale, culturale, ideologice, tehnologice, de infrastructură, pe termen lung.
O parte sunt consecințe directe ale războiului, decurgând din rezultatul bătăliilor (modificarea granițelor, de exemplu), altele sunt consecințe indirecte, apărute din catalizarea, erupția, accelerarea sau clarificarea unor tendințe și presiuni acumulate în timp, în deceniile de pace de dinaintea războiului.
Nu spun prin această introducere că suntem aproape de sfârșitul „Războiului lui Putin”. Dimpotrivă, cred că Rusia și Ucraina sunt departe de o înțelegere care să pună bazele unui acord de încetare a focului. Aș repeta mai degrabă ceea ce am mai spus cu alte ocazii, anume că destul de curând, în săptămâni sau luni, dar cu siguranță înainte de sfârșitul anului, Rusia și nu Ucraina va fi cea care va dori cel mai mult și va căuta să obțină o ieșire din război și un armistițiu.
Rusia epuizată economic, izolată și umilită politic și curând divizată intern va fi cea care va trimite emisari și semnale disperate în capitalele occidentale pentru a cere oprirea războiului, nu Ucraina care este susținută intens și este deja „turată” la nivelul maxim de încredere, unitate și mobilizare la care ar putea purta războiul, chiar și unul de gherilă, ani în șir. Rușii, nu ucrainenii, se vor plânge curând că ceilalți nu acceptă armistițiul și sunt „războinici”, încercând astfel să joace rolul victimelor și al „doritorilor de pace”. Au căzut în groapa pe care au săpat-o vecinilor de la vest și le va fi foarte greu să mai iasă din capcana invadării Ucrainei.
Cel târziu în toamnă, lucrul acesta va deveni evident. Rusia va fi mult slăbită însă va continua să aibă trupe pe teritoriul Ucrainei. Noul context, cu Rusia cerând pacea, nu înseamnă neapărat și că Ucraina va fi dispusă să accepte cedarea teritoriilor ocupate. Aici va fi, de fapt, nodul gordian al războiului, care ar putea prelungi mult semnarea armistițiului. Nici rușii nu vor putea fi izgoniți ușor și curând din Donbas (Lugansk), Mariupol, Crimeea și Herson,
