Opinie Leonardo Badea, viceguvernator BNR: Capitalul uman este un factor cheie al adaptării economiei la noile condiţii
Trăim vremuri complicate în care au loc transformări economice şi sociale însoţite de reconfigurări profunde ale modelelor de business şi proceselor de muncă. Crizele suprapuse actuale (conflictul din Ucraina, criza energetică, inflaţia, criza climatică, îmbătrânirea populaţiei) reprezintă doar o parte, într-adevăr importantă, din cauzele acestor transformări. Ele sunt însă într-o mare măsură şi rezultatul unui avans firesc al cunoaşterii şi tehnologiei şi în special al transformării digitale.
Aşadar, aceste transformări nu trebuie privite exclusiv ca fiind rezultatul nedorit ale unor evoluţii şi evenimente nefericite declanşate de factori adverşi aleatorii ci în bună măsură şi ca adaptare la schimbări evolutive ale societăţii umane. Îmbunătăţirile tehnologice şi modificările în funcţionarea mecanismelor economice şi ale societăţii sunt în cele din urmă răspunsul la provocările generate insuficienţa resurselor, efectele perturbatoare tot mai puternice ale activităţilor umane asupra dinamicii ecosistemului planetar şi dinamica populaţiei.
Totuşi, aceste procese au devenit tot mai accelerate în ultimii ani iar şocurile generate de pandemie şi apoi de creşterea tensiunilor geopolitice şi de război le-au amplificat impactul asupra economiei şi societăţii.
De aceea efortul de adaptare este semnificativ şi puternic resimţit de populaţie, inducând un stres suplimentar în funcţionarea sistemelor şi o presiune în plus pe termen scurt asupra resurselor (inclusiv financiare). Schimbările pe care le parcurgem, sunt percepute ca o presiune acută de către societate şi mediul economic, fie pentru că sunt prea rapide, fie pentru că necesită o redesenare dificilă a modului în care ne obişnuisem să facem lucrurile până acum, sau pentru că pe termen scurt şi poate chiar mediu implică costuri de tot felul. Adaptarea este însă necesară pentru că, în noile condiţii, vechiul mod de a face lucrurile devine tot mai nesustenabil.
În acest context de schimbare marcat (aşa cum se întâmplă mereu) de numeroase incertitudini, tensiuni şi căutări de soluţii de natură economică, socială şi de securitate, instituţiile responsabile să asigure stabilitatea şi soliditatea sistemelor plasează între priorităţile de top creşterea gradului de flexibilitate a structurii organizatorice, a modului de organizare a muncii, a proceselor şi a tehnologiilor utilizate.
Aceste transformări au cuprins modul de lucru, modul de conducere a echipelor, evaluarea şi recompensarea performanţei, regândirea cadrului de recrutare, promovare şi succesiune.
În prezent, lumea trece printr-un proces de transformare rapidă, unul dintre factorii-cheie în activitatea fiecărei instituţii fiind arta de a motiva şi implica oamenii în această transformare. Aceasta presupune dezvoltarea unor abilităţi precum: empatia, ascultarea şi sprijinul emoţional oferit celorlalţi. Organizaţiile care au reuşit să se adapteze în timp util la aceste provocări au avut, în mod evident, cel mai mare succes.
Agilitatea organizaţională reuneşte capitalul uman, tehnologia şi instituţiile, transformând organizaţia într-un întreg care este mai valoros decât suma componentelor sale.
Avem oportunitatea de a modela şi susţine această agilitate prin idei şi acţiuni inovatoare, regândind, reimaginând şi reinventând modul în care vrem să lucrăm în viitor. Principalele provocări în acest sens vor fi digitalizarea produselor şi a serviciilor, precum şi susţinerea şi îmbunătăţirea performanţei şi bunăstării forţei de muncă.
