Vinerea trecută am fost la Ministerul Sănătății, clădirea aceea veche, înghesuită și improprie, un fel de anexă (așa a și fost gândită) a impozantului sediu al Ministerului de Interne. Urma să realizez un interviu cu secretarul de stat Andrei Baciu, pe care l-am și publicat luni dimineața.
Ofițerul de la poartă mi-a luat datele, a confirmat vizita cu șefa de cabinet a sds Baciu și mi–a indicat locul unde sunt așteptată – etajul 5.
De când am intrat în clădire, așteptând formalitățile, am remarcat că afișajul liftului arăta că e oprit la etajul 4. L-am chemat, însă liftul nu s-a urnit.
Ofițerul de la poartă mi-a spus că probabil s-a stricat din nou, nu ar fi fost nicio surpriză clădirea fiind veche, liftul pe măsură. La fel au gândit probabil și angajații ministerului care urcau și coborau pe scări pe lângă mine.
Am tras aer în piept, o mică rugăciune să nu mi se blocheze din nou genunchiul, și am început și eu ascensiunea pe lângă restul angajaților ministerului.
Una peste alta, a trecut cam un sfert de oră din momentul în care am intrat în minister și până am ajuns la etajul 4, timp în care liftul nu s-a urnit. Deja de la cabinet fusese sunat ofițerul de la poarta ca să afle de ce nu am ajuns, m-oi fi rătăcit prin clădire.
La etajul 4, surpriză!. O femeie ținea ușa liftului deschisă pentru a vorbi cu cineva din interiorul liftului.
„Urcăm cu toții pe scări pentru că dvs ați blocat liftul ca să stați de vorbă?”, am întrebat-o.
Dacă răspunsul ar fi fost unul omenesc și de bun simț, ceva de genul îmi pare rău, n-am realizat și liftul ar fi fost imediat eliberat, întâmplarea ar fi fost strict una personală și acest text nu ar fi existat.
Fiecăruia cred că ni s-a întâmplat în viață să comitem involuntar o neglijență care dacă ar fi fost intenționată putea fi asimilată nesimțirii.
Doar că nu s-a întâmplat așa. Femeia din ușa liftului s-a uitat la mine fix ca la un vierme tărâtor pe scările ministerului. Cu o grimasă de greață și cu un infinit dispreț, mi-a răspuns: „Da!”. După care s-a întors la discuția cu ușa liftului deschisă, în timp ce restul viermilor se târau în continuare pe scări.
Câteva secunde mai târziu, am văzut-o însă pe șefa de cabinet a dlui Baciu, care venea spre mine tot pe scări, desigur, a realizat că poate exista o doză de pericol și a pasat răspunderea cu un ton ceva mai puțin disprețuitor, dar înțepat: „În lift să știți că e dna secretar general a ministerului’ .
După care, în sfârșit, au eliberat liftul pentru prostime.
Nu știu cine era femeia. O persoană care lucrează într-un birou de la etajul 4 al ministerului, spre care a și plecat după incident.
Secretar general al ministerului e Carmen–Mihaela Bardoș,
