KPMG: Patru luni de la intrarea în vigoare a noii Legi privind Registrul Comerţului. Aspecte practice privind înfiinţarea societăţilor în România
Legea nr. 265/2022 privind registrul comerţului şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative cu incienţă asupra înregistrării în registrul comerţului („Legea nr. 265/2022”) a intrat în vigoare la data de 26 noiembrie 2022. Aceasta a fost adoptată din necesitatea simplificării cadrului de reglementare aferent începerii şi desfăşurării unei afaceri în România, pentru reglementarea unor proceduri adaptate mediului economico-social actual, pentru modernizarea serviciilor oferite de Registrul Comerţului în sensul digitalizării acestora, precum şi pentru transpunerea prevederilor Directivei (UE) 2019/1151 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2019 de modificare a Directivei (UE) 2017/1132, în ceea ce priveşte utilizarea instrumentelor şi a proceselor digitale în contextul dreptului societăţilor comerciale.
Având în vedere că Legea nr. 265/2022 a venit să înlocuiască complet vechea Lege nr. 26/1990 privind registrul comerţului, precum şi incidenţa acesteia asupra Legii nr. 31/1990 privind societăţile („Legea Societăţilor”), la aproape patru luni de la intrarea în vigoare şi aplicarea acesteia, vom prezenta în continuare principalele aspecte practice de care profesioniştii trebuie să ţină cont când intenţionează să înfiinţeze o societate.
1. Actul constitutiv
Legea Societăţilor prevede noi elemente obligatorii pe care actul constitutiv trebuie să le conţină:
- o clauză care să prevadă faptul că, prin semnarea actului constitutiv, fondatorii îşi asumă răspunderea pentru îndeplinirea condiţiilor de capacitate şi compatibilitate pentru a fonda o societate – în acest sens, a fost eliminată prevederea conform căreia cererea de înmatriculare a societăţii va fi însoţită de declaraţia pe propria răspundere a fondatorilor că îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea Societăţilor.
Cu toate acestea, s-ar putea pune problema cu privire la aplicabilitatea practică a acestei prevederi atunci când actul constitutiv nu este semnat de către asociat sau de către reprezentantul legal al acestuia, ci prin împuternicit. În aceste cazuri, pentru a evita observaţii ulterioare ale registratorilor Registrului Comerţului, apreciem că este în continuare utilă semnarea şi depunerea la dosar a unei declaraţii pe propria răspundere a asociatului cu privire la îndeplinirea condiţiilor de capacitate şi compatabilitate pentru a fonda o societate.
Mai mult decât atât, Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal reglementează în art. 8 alin. (4) faptul că, în situaţia persoanelor fizice şi juridice străine care nu sunt înregistrate fiscal în România şi care intenţionează să înfiinţeze o societate sau să dobândească calitatea de asociat/ acţionar al unei societăţi în urma unei cesiuni sau a unei majorări de capital social, obligaţia de a prezenta cazierul fiscal este îndeplinită prin depunerea unei declaraţii autentice pe propria răspundere, din care să rezulte că acestea nu au săvârşit fapte şi nici nu s-au aflat în situaţii de natura celor care se înscriu în evidenţa cazierului fiscal, precum şi că nu sunt înregistrate fiscal în România.
Prin urmare, cu atât mai mult în situaţia persoanelor fizice sau juridice străine neînregistrate fiscal în România se impune semnarea şi depunerea unei declaraţii pe propria răspundere, situaţie în care se poate menţiona în cuprinsul declaraţiei şi referirea la îndeplinirea condiţiilor de capacitate şi compatabilitate pentru a fonda o societate.
