Inflaţia galopantă care face ravagii în toata Europa, şi efectiv în toata lumea, are după părerile celor mai cunoscuţi analişti cauze multiple. Cel mai adesea sunt citate criza energetică, proporţiile biblice ale pandemiei de Covid 19 declanşată în martie 2020 şi încă nefinalizată, consecinţele nefaste ale agresiunii Federaţiei Ruse împotriva unui stat suveran şi anume Ucraina începută în februarie 2022 şi fără perspective certe de încheiere a unui acord de pace sau fără o cuantificare a costurilor şi a surselor de acoperire, preţul ţiţeiului (adus în discuţie în momente în care cotaţiile de pe pieţele internaţionale par a nu mai răspunde legii fundamentale a cererii şi ofertei), crize bancare în ţări dezvoltate precum SUA şi Elveţia, fluctuaţii majore în industria criptomonedelor, precum şi altele.
Inflaţia a avut evoluţii nemaiîntâlnite în perioadele recente în ţările dezvoltate din Europa şi în mod cu totul particular în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (UK). În acest ultim caz, pe lângă factorii citaţi mai sus, consecinţele economice ale Brexitului trebuie aduse în discuţie. UK a renunţat în mod voit la o piaţă largă de desfacere şi de aprovizionare aflată în imediata sa proximitate geografică, anume aceea a Uniunii Europene (UE) care în mod evident a contribuit la creştere preţurilor la consumatorul final. Tratatele de ieşire din UE mai au încă parţi cu prevederi care nu au fost bine negociate/reglementate sau care s-au dovedit în practică deosebit de dificil de implementat şi neeficiente din punct de vedere al costurilor umane, băneşti şi politice. Renegocierea din 2023 a unora dintre prevederile Tratatului privind regimul vamal al Irlandei de Nord (parte componentă a Regatului Unit care are graniţa terestră comună cu un stat membru UE) este doar un singur exemplu. Toţi aceşti factori cumulaţi au condus la o inflaţie care poate fi categorisită ca fiind istorică. Datele din Tabelul 1 şi Graficul 1 de mai jos sunt concludente în acest sens.
Mai mult, indiferent de cât au crescut preţurile de consum, s-a ajuns în unele cazuri la raţionalizarea la vânzare a unor produse (vegetale în special, cum a fost cazul castraveţilor proaspeţi). Un asemenea lucru a adus în memoria publicului larg raţionalizarea produselor de bază de după cel de-al Doilea Război Mondial. Un aspect şi mai dureros pentru consumatorul obişnuit a fost că inflaţia la produsele alimentare de bază a fost cu mult mai mare faţă de inflaţia lunară prezentată în Graficul 1 sau faţă de inflaţia medie anuala a anului 2022 de 9,1%. O simplă comparaţie cu ţinta Băncii Angliei (BoE) de 2% (care a devenit nerelevantă în actualele condiţii şi care ar trebui revăzută) nu poate decât să redea proporţiile semnificative ale creşterilor de preţuri din aceasta ţară şi din alte state dezvoltate cum ar fi SUA sau cele din UE.
În acest context, Banca Angliei, o instituţie fundamentală a statului mai veche de peste 300 de ani, a fost nevoită să renunţe la politica banilor ieftini care au fost creaţi prin intermediul faimoaselor Quantitative Easing (QE) după o altă mare criză şi anume cea din 2008.
