Opinie D&B David şi Baias: Saga tichetelor cadou s-a încheiat cu bine pentru contribuabil în privinţa impunerii. Ce ne facem însă cu consecinţele negative produse de actele de impunere?
Problema tichetelor cadou acordate angajaţilor partenerilor contractuali a fost încă de la momentul reglementării juridice şi fiscale una extrem de controversată din perspectiva tratamentului fiscal aplicabil acestora, respectiv acela de venituri de natură salarială ori venituri din alte surse. Saga tichetelor cadou a luat sfârşit prin promulgarea Legii nr. 43/2023 pentru anularea unor obligaţii fiscale.
Potrivit legii menţionate, se anulează diferenţele de obligaţii fiscale principale, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente acestora rezultate din reîncadrarea din categoria veniturilor din alte surse în categoria veniturilor din salarii şi asimilate salariilor, a veniturilor din tichete cadou obţinute de către persoanele fizice de la alte persoane decât angajatorii, pentru perioadele fiscale de la intrarea în vigoare a Legii nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă şi, respectiv, a Legii nr. 165/2018 privind acordarea biletelor de valoare, cu modificările şi completările ulterioare, şi până la 31 decembrie 2020 inclusiv.
Esenţial este că se anulează din oficiu, de către organul fiscal competent sau la cererea contribuabilului, atât diferenţele de obligaţii fiscale stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, neachitate până la data intrării în vigoare a Legii nr.43/2023, cât şi diferenţele de obligaţii fiscale stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, achitate de contribuabil anterior adoptării acestei măsuri fiscale.
În egală măsură, în ceea ce priveşte restituirea sumelor achitate de contribuabil în urma reîncadrării veniturilor obţinute din acordarea tichetelor cadou, Legea 43 prevede că restituirea se va face la cererea contribuabilului, care trebuie să fie formulată în termenul de prescripţie de 5 ani, care începe să curgă de la data intrării în vigoare a acestei Legi.
Una dintre problemele care rezultă în urma adoptării Legii nr. 43/2023 este legată de dreptul contribuabililor care au achitat diferenţele de obligaţii fiscale principale, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente acestora până la data intrării în vigoare a acestei Legi de a solicita organului de administrare dobânzi aferente acestor sume.
Desigur, dispoziţiile legale în vigoare recunosc dreptul contribuabililor de a solicita şi de a obţine dobânzi pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat, însă acest drept este condiţionat de anularea actului administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaţiile fiscale de plată.
În acest context, întrebarea este dacă dreptul la dobânzi subzistă şi în ipoteza în care nelegalitatea actului este evidentă, însă fie nu s-a demarat procedura contestării acestuia pe cale administrativă, fie s-a început procedura administrativă de contestare, însă actul nu a fost anulat în mod definitiv, între timp în cauză intervenind amnistia fiscală anterior anulării actului, dar ulterior achitării obligaţiilor fiscale.
Din punctul nostru de vedere, raţiunea recunoaşterii dreptului la dobânzi şi acordării acestora subzistă şi în aceste două situaţii particulare. Astfel, deşi de principiu amnistia fiscală este de regulă văzută ca un act de clemenţă, acordat prin lege, în temeiul unor considerente social politice şi de politică fiscală, ipoteza analizată este diferită. Reţinem în acest sens că din Nota de fundamentare a Legii nr.
