„În urma discuțiilor, Republica Islamică Iran și Regatul Arabiei Saudite au convenit să reia relațiile diplomatice și să redeschidă ambasadele și misiunile în termen de două luni”. Ieri, vineri, această frază a spart monotonia discursului internațional despre Ucraina sau despre gafele președintelui Biden. Arabia Saudită și Iran și-au redeschis ambasadele.
Iată un fapt de politică externă pe care nimeni nu și l-ar fi imaginat acum câteva luni. Discuțiile dintre cele două țări rivale din Golful Persic au fost sponsorizate diplomatic și politic de către Beijing. Negocierile, urmate de o concluzie comună care restabilește relațiile diplomatice dintre Iran și Arabia Saudită pulverizate de evenimente istorice nefericite, au fost purtate discret și cu eficiență sub bagheta Chinei.
La o masa triunghiulară, acoperită cu catifea verde, culoarea Profetului, destinderea diplomatică dintre Arabia Saudită, cel mai mare exportator de petrol din lume, și Iran, un paria pentru guvernele occidentale în privința activităților sale nucleare, are potențialul de a remodela relațiile într-o regiune caracterizată de turbulențe de decenii. In decursul acestor decenii trecute, cei doi actori rivali au cunoscut momente de maximă tensiune.
Noua înțelegere vine la șapte ani după ce legăturile dintre greii regionali au fost rupte, când ambasada Arabia Saudită din Teheran a fost ocupată de protestatari iranieni supărați de execuția în masă a 47 de persoane în Arabia Saudită. Printre cei executați în 2016 s-a numărat și clerul șiit saudit Nimr al-Nimr, o figură proeminentă care a condus proteste împotriva guvernului care cerea drepturi mai mari pentru marea minoritate șiită din regatul condus de musulmani sunniți.
Prin declarația comună, speranțele sunt că se vor putea reduce tensiunile dintre cei doi actori regionali. Între regatul saudian și republica islamica Iran, pe fondul unei tensiuni fundamentale deja existente, pericolul unui conflict armat deschis a crescut dramatic, culminând cu un atac uimitor cu rachete și drone asupra instalațiilor petroliere ale Arabiei Saudite în 2019. Acest atac a dus la suspendarea a peste 5% din producția zilnică de țiței la nivel mondial. La acel moment, SUA și Arabia Saudită au acuzat Iranul că a sponsorizat atacul – o acuzație negata permanent de către Teheran.
Conducerea shia de la Teheran, înconjurată de o mare de națiuni suni, s-a considerat tot timpul purtătoarea politicilor anti americane în regiune. Regatul Saudian a fost considerat, de peste jumătate de secol, cel mai apropiat aliat al SUA din lumea arabă, investițiile petroliere și de securitate făcute de către Washington în țara Custodelui celor Două Sfinte Moschei cimentând aceasta imagine.
Cu o imensă capacitate de a provoca tensiuni regionale și internaționale, Iranul a promovat o ideologizare a relațiilor dintre țările din Golf, reușind să își asigure o poziție absolut dominantă, preluând și exploatând tema existenței statului palestianian sau lupta dintre grupările rivale aflate în diverse zone de conflict. Spre exemplu, Iranul și Arabia Saudită susțin părțile rivale în Yemen, unde rebelii huthi sunt susținuți de Teheran, iar Riad conduce o coaliție militară care sprijină guvernul. Cele două state luptă și pentru influența în Siria,
