Ziua de 1 martie era cândva un simbol mult mai important decât ceea ce înseamnă astăzi această dată: din antichitate și până pe la începutul secolului XVIII, anul nou începea, pentru multe popoare, la 1 martie.
Era sărbătoarea care celebra încheierea iernii și apropierea iminentă a primăverii, totul pe fondul echinocțiului, care se apropia magic, prevestind evenimene șocante, căci altfel n-ar merita să fie povestite.
Pentru orientali, copiii născuți în martie erau sortiți să aibă noroc în viață. Pe ei urma să-i ocrotească pronia cerească și să-i facă fericiți. La romani, însă, martie era simbolul războiului și al zeului cu același nume. Acolo, la Roma, a avut loc unul din cele mai mediatizate asasinate din istorie: exact la mijlocul acestei luni era înjunghiat șeful statului – Iulius Caesar.
Istoricul de notorietate recuoscută Suetonius consemnează chiar că unii clarvăzători ai timpului îi preziceau cezarului crunta soartă, ca să se ferească, dar el hotărâse s-o înfrunte bărbătește, nu să se eschiveze, ca un laș.
Pentru Suetonius, Caesar n-ar fi ajuns să fie ucis de cuțit, dacă ar fi fost mai prudent, dacă nu s-ar fi expus și dacă ar fi ținut seama de bunele sfaturi ale clarvăzătorilor.
Dar, în timp ce pentru ereticii romani, luna martie era, un fel de piază rea și o ducă-se pe pustii, pentru romanii creștini, echinocțiul era semn de bucurie: în martie, pe data de 25, s-a produs miracolul Bunei Vestiri, a pogorât din slăvi Arhanghelul Gavriil și a vestit tainicele cuvinte: „Bucură-te, Fecioară!”.
Iar bucuria era aceea că Fecioara fusese aleasă ca, peste fix 9 luni, în decembrie, să-l aducă pe lume pe însuși Fiul Domnului.
Să trecem, însă, peste legendă și să ne întoarcem la istorie și la prima zi a lunii martie. Căci această zi mi se pare plină de eventimente ale trecutului. Nu zic că n-ar fi și altele, tot pline și ele, dar aceasta parcă aș zice că-i aparte.
Și e normal să fie aparte: prinzi mai mult curaj și simți cum ți se încarcă bateriile, odată cu lumina primăverii, cu căldura soarelui și cu ghioceii ițiți printre firele de iarbă încolțită.
Atentă cu tot ce se întâmplă de-a lungul timpului, istoria consemnează atât episoade tragice, la care a fost martoră în prima zi de primăvară, cât și altele, destule, la care merită să ne îndreptăm gândul cu emoția trăirilor frumoase ale trecutului.
Merită reamintite:
1 martie 1562. Este începutul unor războaie religioase în Franța, marcat prin masacrarea a 1.000 de hughenoți (calviniști francezi) într-o singură zi. Dar episoadele războinice au continuat mulți ani, culminând cu „noapte sfântului Bartolomeu” din august 1572, când au fost masacrați 30.000 de hughenoți. Momentul este considerat de istorici drept „cel mai fioros masacru religios al secolului XVIII și unul din cele mai sângeroase din istorie”.
1 martie 1565. A fost fondat de către portughezi orașul Rio de Janiero, capitala Braziliei până în anul 1960,
