Frumos machiate şi îmbrăcate în haine de firmă, moderatoarele sperie lumea în direct cu invazia Moldovei
Dacă te cheamă Putin şi eziţi să bombardezi liniile de aprovizionare ucrainene, s-ar putea întâmpla să-ţi fie teamă că loveşti NATO şi te trezeşti în război cu el. Dacă e adevărată această aserţiune, înseamnă că Kremlinul se teme de o confruntare cu NATO ca Dracul de tămâie. Ceea ce înseamnă, prin consecinţă, că toate declaraţiile belicoase la adresa NATO şi SUA sunt propagandă curată.
Prin extindere, şi atacarea Moldovei se poate încadra deocamdată la acest capitol, cel al ameninţărilor care ar trebui să producă haosul de care armata rusă are nevoie ca de aer.
Dar armata rusă abia are cu ce completa pierderile umane şi de echipament militar de prin Donbas. Cum va produce din neant suficiente trupe ca să încropească în Transnistria o armata care să ocupe Modova şi să atace mai apoi Ucraina ţine mai degrabă de filmele cu Harry Potter decât de realitate.
Dacă este aşa, de ce sperie televiziunile de ştiri lumea cu iminenta invazie a Moldovei, doar din dorinţa de a face audienţă? Ştiu că este plictisitor să tot spui că atacurile ruse se soldează cu eşecuri şi că armata lui Putin continuă victorioasă războiul cu blocurile ucrainene, dar asta nu justifică emiterea pe sticlă de scenarii demne de minţi reportericeşti aidoma de bolnave ca ale lui Putin.
Dar dacă aveam un minister al adevărului, ce făcea acesta, amenda modic televiziunile sau le închidea din cauză de minciună care serveşte propagandei proruse?
Noroc cu generalii care explică elegant şi neobosiţi ce şi cum cu invadarea Moldovei, spre nemulţumirea moderatoarelor care dau frumos pe sticlă cu machiajul şi hainele de firmă din dotarea televiziunilor, mai ales fiind ele înfricoşate de viitorul ţărişoarei de peste Prut.
Singurul merit în victoria la prezidenţiale a domnului Macron este că a participat, cam asta a vrut să-i spună Putin privind siguranţa alimenatră a lumii
Trebuie să te cheme Macron şi să ai în dotare fie o doză imensă de naivitate, fie o mai imensă cantitate de oportunism făţarnic, ca să-l asculţi pe Putin vorbind despre cum merge operaţiunea speciala împotriva nazismului ucrainean şi despre crimele de război comise de ucraineni, culmea, pe teritoriul propriei ţări. Ca la final să discuţi problema siguranţei alimentare a omenirii cu tiranul de la Kremlin.
Să atragi atenţia călăului despre posibilitatea ca parte din omenire să facă foamea din cauza lui este ca şi când i-ai valida acţiunile. Să porţi discuţia asta după ce prin Franţa ta lumea a ieşit în stradă pentru că s-a scumpit benzina şi gazul, iar masa la restaurant costă mai mulţi euro, e mai mult decât penibil.
Domnul Macron, aidoma multor domni progresişti, arde de nerăbdare de a discuta marile probleme ale omenirii. Dacă la nivel teoretic domnii aceştia au dreptate, atunci când discursul coboară la firul ierbii, atunci când trebuie identificate căi de soluţionare şi puse în practică cu la fel de corecte măsuri,
