- Grupul Wagner a fost o armată care putea îndeplini misiuni neoficiale, astfel încât liderul de la Kremlin să nu aibă nicio responsabilitate juridică sau politică.
- Președintele rus s-a bazat, la început, pe ministrul Apărării Serghei Șoigu și pe șeful Statului Major Valeri Gherasimov că vor duce la îndeplinire planul rapid de decapitare a guvernului ucrainean.
- După prăbușirea ofensivei și retragerea de pe frontul de nord, Vladimir Putin l-a introdus în scenă pe Serghei Prigojin, miliardarul de casă, omul care-i rezolva problemele murdare.
- În schimbul eliberării și a ștergerii cazierului, un condamnat semnează un contract cu Wagner pentru o perioadă de șase luni petrecută pe front.
- Evgheni Prigojin a luat pe cont propriu ofensiva de pe linia Bahmut, folosind noii recruți și sperând să-i facă cadou lui Putin o victorie ușoară și cu importanță strategică.
Marat era poreclit . La momentul semnării contractului avea 48 de ani, iar jurnalistele Ksenia Bolșakova și Alexandra Jousset, care l-au intervievat pentru documentarul „Wagner, armata din umbră a lui Putin”, spun că a fost printre primii 400 de mercenari ai grupului, când, în anul 2015, a intrat în rândurile armatei private a lui Evgheni Prigojin.
Misiunea lui și a colegilor săi era aceea de a promova interesele Rusiei, participând la luptele în care se implicau trupele miliardarului rus.
Marat Gabidullin e un veteran Wagner care și-a scris memoriile, cartea a apărut și în limba română, la Editura Corint.
Povestește că s-a înrolat pentru bani. Salariul mediu în Rusia era de 400 de euro, pentru perioada de instrucție primea 950 de euro pe lună, iar în misiuni, între 1.500 și 1.800.
Nu avea asigurare. În caz de deces, familia lui nu primea niciun ban, dar mercenarul spune că ajunsese, totuși, să câștige până la 3.000 de euro pe lună datorită primelor pentru îndeplinirea obiectivelor de luptă.
Pentru Putin, Grupul Wagner a reprezentat o armată aflată la dispoziția sa, care putea îndeplini misiuni neoficiale, astfel încât liderul de la Kremlin să nu aibă nicio responsabilitate juridică pe plan internațional, dar nici în fața familiilor celor uciși în lupte.
A folosit astfel de trupe neoficiale, începând cu 2014, atunci când a creat conflictul din estul Ucrainei, ocupând teritorii sub pretextul că minoritatea rusă se afla în pericol.
De atunci, Grupul Wagner a fost implicat în misiuni de luptă în Siria, unde Putin l-a ajutat pe Bashar al-Assad, un alt dictator, să rămână la putere, atacând și distrugând forțele de opoziție.
Wagner s-a implicat și în confruntările tribale din Libia, încercând să preia controlul țării și al rezervelor petroliere.
O competiție internă
Putin a folosit armata sa privată pentru a-și extinde influența dincolo de granițele Rusiei, dar după invadarea Ucrainei situația s-a schimbat radical.
În primă fază, președintele rus s-a bazat pe ministrul Apărării Serghei Șoigu și pe șeful Statului Major Valeri Gherasimov că vor duce la îndeplinire planul rapid de decapitare a guvernului ucrainean,
