AUR este nu numai lăsată să crească, ci chiar alimentată de actorii politici majori, de la Klaus Iohannis până la PSD. O strategie prin care președintele a obținut al doilea mandat, umflarea artificială a Vioricăi Dăncilă și legitimarea acesteia ca adversar redutabil, este acum repetată cu AUR, cu consecințe sociale mult mai dezastruoase.
Deși a cunoscut un recul la începutul războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina, demonstrându-și calitatea intelectuală îndoielnică, dincolo de morală, AUR și-a reînceput treptat ascensiunea și acum stă în sondajele partidelor umăr la umăr cu PNL.
Dacă propriile tactici nu au reușit să-l repropulseze, cum a fost eșecul nunții mimetic legionare a lui George Simion, o strategie stângace și precară din punct de vedere al cunoașterii sociologice și politice, AUR a învățat să capitalizeze din strategiile celorlalți actori politici de pe piață, în condițiile în care a devenit convenabil pentru mamuții PNL și PSD ca AUR să fie umflat.
Nimeni nu ar fi părut mai toxic și mai neonorabil decât Viorica Dăncilă instalată la Cotroceni – aceasta a fost strategia care i-a adus lui Klaus Iohannis acest al doilea mandat, deși, în ceea ce privește consecințele asupra sănătății democratice și sociale, lucrurile nu stau cu mult diferit.
Dăncilă a fost legitimată ca adversar, în așa fel încât alegerea să poată fi împachetată într-una dintre răul absolut/grotesc și Klaus Iohannis.
Dăncilă a fost un adversar construit, la fel cum se întâmplă și în cazul AUR, un partid care, de unul singur, nu ar reuși mai mult decât marginalul. Cu temele servite de actorii politici mainstream însă, AUR intră pe scena mare, unde partide ca USR și (mai tânărul) REPER aproape că nu se văd.
Sunt câteva teme pe care AUR nu le-a creat, ci le-a capitalizat:
- Discriminarea României de către UE, în ceea ce privește Schengen. Precaritatea cu care autoritățile statului au gestionat dosarul și, în corelație, așteptările sociale a creat un sentiment eurosceptic, pe care AUR și l-a însușit. De altfel, era previzibil că așa va fi și nu era un lucru atât de rafinat sociologic, încât partidele de la putere să nu fi știut.
- Discriminarea etnicilor români din Ucraina, cu varianta extremă a preoților ortodocși prigoniți. Ambiguitatea instituțională și lipsa dialogului autentic cu cetățenii – președintele Iohannis nici conferințe de presă nu mai organizează, trimite declarații scrise -, neexplicarea temelor lasă narațiuni tip fake news să fie declinate seară de seară la posturile de televiziune cu public captiv, care văd în aceste televiziuni unica prezență a autorității centrale („de la București”) în viața lor.
- Prigonirea lui Mircea Vulcănescu, martir anticomunist și „mare om de cultură”. În acest caz, alimentarea AUR de către instituțiile statului se vede în toată splendoarea: miercuri, un secretar de stat de la Ministerul Educației a sunat conducerea liceului Mircea Vulcănescu din București, pentru a le cere să permită intrarea senatoarei Șoșoacă, proaspăt întoarsă de la o chermeză cu ambasadorul Rusiei la București.
