Momentul cheie al unui început real de reformare a CCR a fost ratat cu concursul voluntar sau involuntar al întregii clase politice. Iar cu șansa ratată acum nu ne vom mai întâlni ușor.
Ce ar fi însemnat acest început de reformă? O ridicare spre nivelul normal a calității componenței CCR, posibilă acum când vor fi înlocuiți 3 dintre cei mai toxici judecători: Daniel Morar, Valer Dorneanu și Mona Pivniceru.
Criteriile constituționale pentru ocuparea funcției sunt neclare (art 143): „pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior”. Ce înseamnă înaltă competenţă profesională?
Pentru modificarea/clarificarea lor e necesară o revizuire a Constituției. Dar nimic nu împiedică partidele să le aplice maximal.
Care ar fi trebuit să fie criteriile?
1. Anvergura pofesională, adică „înaltă competenţă profesională”, indubitabilă, dovedită. Niciunul dintre cei doi judecători nou numiți nu îndeplinește acest criteriu.
Dl Licu este o insultă la adresa bunului simț: absolvirea unei fabrici de diplome, notele mizerabile chiar pentru nivelul „Spiru Haret”, chestiunea plagiatului, lipsa oricăror succese profesionale notabile, dimpotrivă.
Pentru felul în care a hărțuit familia Săcărin în scandalul „Sorina”, și având în vedere motivările cu care i-au fost respinse acțiunile șicanatorii cu care a terorizat acei oameni, dl Licu s-ar fi calificat pentru excluderea din magistratură.
Ce l-a propulsat? Faptul că este cel mai eficient „fixer”. Când cineva a avut un necaz, dl Licu a rezolvat urgent supărarea: o audiere cu basma în miez de noapte pentru o mult iubită doamnă, un dosar pentru înghețarea unui plagiat la nivel înalt. După cum a fost comanda, dl Licu a livrat întocmai și fără preget.
Și acum îmi amintesc telefoanele de la un înalt personaj politic, altfel apreciat de public, care mă ruga chiar în timpul scandalului Sorina „să-l mai las pe Licu, că e băiat bun”.
Dl Licu a fost votat judecător CCR de Cameră, la propunerea PSD, de fapt, spun surse politice, un serviciu făcut de dl Ciolacu președintelui Iohannis și SRI, care îl doresc pe „fixer” la CCR.
Dna Scântei, alegerea Senatului la propunerea PNL, nu are vulnerabilitățile profesionale ale lui Bogdan Licu. Este un jurist bun, un notar, probabil, foarte bun, așa cum sunt sute, poate mii de notari din România. Nimic deosebit.
Însă pentru CCR ar trebui excelența recunoscută, anvergură foarte mare, un nume cu rezonanță la nivel de elită, obligatoriu un doctorat (desigur, dincolo de orice dubiu). Absolvirea Colegiului Național de Apărare nu asigură așa ceva.
Aceeași va fi și problema cu dna Mihaela Ciochină, dacă se va confirma că președintele Iohannis își va trimite consiliera la CCR.
O funcționară toată viața, probabil corectă, probabil muncitoare, câteva seminarii, câteva articole. Și atât. Un CV dezolant în raport cu reperul de „înaltă competenţă profesională” care ar trebui să fie un judecător CCR.
Ceea ce ar fi cu atât mai regretabil cu cât dl Iohannis,
