Opinie Filip&Company: Noile coordonate ale dialogului social în România – elementele cheie pe care ar trebui să le cunoască orice angajator

Promulgată în decembrie 2022 după mai bine de 3 ani de la iniţierea sa, noua lege a dialogului social, Legea nr. 367/2022, are scopul declarat de a înlesni dialogul social şi exerciţiul anumitor drepturi ale angajaţilor.

Pentru a atinge acest obiectiv, noua reglementare instituie o serie de mecanisme noi, energice, ce vizează încurajarea organizării şi asocierii sindicale şi deschiderea accesului organizaţiilor sindicale nereprezentative la dialogul social, impunerea unor obligaţii suplimentare pentru angajator privind informarea şi consultarea angajaţilor, accentuarea nivelurilor multiple de negociere colectivă şi reintroducerea contractului colectiv de muncă la nivel naţional. Corelativ, noua lege înăspreşte regimul sancţiunilor contravenţionale şi neutralizează multiple prerogative ale angajatorilor.

Întrucât modificările aduse prin Legea nr. 367/2022 au căpătat deja notorietate, am concentrat acest material asupra acelor aspecte cheie cu adevărat problematice în activitatea angajatorilor şi care au devenit deja obiectul unor interpretări diferite în practică.

1. Obligaţia negocierii colective şi redefinirea partenerului de dialog social

Proiectul noii legi a dialogului social îşi propunea, la nivelul anului 2018, să trateze situaţia celor peste 1.285.000 de angajaţi care, lucrând în companii cu un număr total mai mic de 21 de angajaţi, erau excluşi de la negocierea colectivă a contractului colectiv de muncă. Varianta în vigoare a legii impune obligativitatea tuturor angajatorilor cu un număr de cel puţin 10 angajaţi de a iniţia negocierea colectivă, sub sancţiunea aplicării unei amenzi contravenţionale cuprinse între 15.000 si 20.000 RON.

În acelaşi timp, legea instituie mecanisme concrete menite să încurajeze angajaţii, prin organismele de reprezentare, să dea curs invitaţiei angajatorilor la negocierea colectivă:

1. Un sindicat se poate constitui în mod valabil doar cu 10 membri de la nivelul aceluiaşi angajator.
2. Pragul de reprezentativitate la nivel de unitate pentru un sindicat scade la 35% din numărul total de angajaţi (faţă de 50% plus unu, conform vechii reglementări). Vor putea exista astfel două sindicate reprezentative la nivelul aceluiaşi angajator (caz în care negocierea colectivă se va purta cu ambele sindicate).
3. Dacă totuşi sindicatul nu este reprezentativ, negocierea colectivă se va purta cu federaţia sindicală la care sunt afiliate sindicatele nereprezentative din unitate, daca aceste sindicate au împreună cel puţin 35% din numărul total de angajaţi din unitate.
4. Negocierea colectivă se va purta cu toate sindicatele nereprezentative, în măsura în care nu sunt afiliate la o federaţie sau nu este împlinit pragul minim al angajaţilor membri.

Legea conţine numeroase necorelări în ce priveşte posibilitatea participării reprezentanţilor salariaţilor la negocierea colectivă, precizând, pe de o parte, că aceştia vor constitui partenerul de dialog social în unităţile în care nu există sindicat, şi, pe de altă parte, că negocierile se consideră valide şi pot continua numai cu sindicatele în cazul în care reprezentanţii angajaţilor nu se aleg pentru participarea la negociere, de unde s-ar putea interpreta că în unităţile în care există aleşi reprezentanţi ai angajaţilor pentru participarea la negocierea colectivă, negocierile ar trebui să continue atât cu sindicatele,

 » Citește în continuare articolul