Dacă doar Vasile Dîncu s-ar fi poziționat împotriva proiectelor legii Educației, despre care spune că “trebuie revizuite serios”, era credibilă varianta PNL că ar fi vorba doar despre o poziție individuală. Plus o poliță plătită de fostul ministru al Apărării președintelui care l-a ridiculizat.
Dar la prima ședință a specialiștilor partidelor pe tema acestor proiecte, nu numai că Vasile Dîncu a lipsit, dar Mihnea Costoiu, tot din partea PSD, a anunțat că amendamentele PSD nu sunt gata, că e nevoie de mai mult timp și o dezbatere extinsă, iar termenul 15 februarie pentru adoptarea lor de către guvern ar fi doar orientativ.
Nu e un proiect oarecare ci, practic, singurul proiect prezidențial, tot ce i-a mai rămas președintelui după ce a ratat absolut tot ce putea rata în cei 8 ani de până acum. De-abia se asemăna Klaus Iohannis cu A.I.Cuza ca mare deschizător de drumuri în domeniul educației.
Talpa pe care i-o pune PSD este evidentă și întrebarea este de ce?
Unul dintre motive este clar, simptomatic și ireversibil. Klaus Iohannis este ceea ce americanii numesc „lame duck”, adică un președinte din ce în ce mai slab, cu autoritatea din ce în ce mai erodată de apropierea finalului celui de-al doilea mandat. Ratarea Schengen, pe care majoritatea românilor i-o impută președintelui, a accentuat această evoluție.
De ce profită PSD de această situație și îi dau președintelui șah?
O explicație poate fi pe undeva legitimă politic. Legea Educației, preuniversitare mai ales, odioasă oricum, lovește dur cu precădere electoratul mai sărac, rural, adică electoratul pe care PSD este în pericol să-l piardă în favoarea AUR.
Admiterea în licee cu patru rânduri de meditații și desființarea profilului învățător la liceele pedagogice sunt doar două dintre subiectele fierbinți. Iar PSD nu poate să fie ambiguu – dacă le votează, le asumă.
Este un motiv pentru care de câteva săptămâni pesediștii spuneau pe surse că nu vor vota așa ceva.
Dar este foarte probabil să fie mai mult decât atât, adică prima mișcare pentru o negociere de proporții pentru că urmează decizii importante: rotativa premierilor și a ministerelor, poziționarea în perspectiva anului electoral 2024, inclusiv a prezidențialelor, alocările de bani în perspectiva acestor alegeri.
PNL este un partid complet emasculat, deci orice negociere trebuie purtată direct cu președintele Iohannis, iar PSD este posibil să fi făcut prima mișcare.
Ce vrea PSD?
Aici răspunsul e greu de dat pentru că interesul imediat este contradictoriu celui strategic.
Interesul imediat ar fi ca la rotativă să ia funcția de premier, dar să păstreze și pozițiile cheie actuale: Finanțe, Transporturi și SGG. Dar o asemenea victorie ar putea fi una a la Pirus.
Pe de-o parte pentru că asumarea totală a guvernării înainte de un asemenea an electoral înseamnă expunerea la erodare în condiții de turbulență cu evoluție total impredictibilă. Acum, PSD este în jur de 33-36%, cel mai mare scor,
