Începută cu delegitimarea Institutului Cultural Român (ICR), strategia PSD de capturare și reducere la nesemnificativ a instituțiilor din România este pusă în practică de regimul PNL/PSD – Iohannis.
Rând pe rând, instituțiile sunt fie golite de substanță (cazurile ICR, ANI), fie căpușate și deturnate (CNA, CCR), în așa fel încât ele să nu mai conteze în ecuația socială.
Rezultatul?
- În primul rând, se obține asigurarea unei validări formale pentru un regim de putere ale cărui tente iliberale sunt tot mai stridente;
- În al doilea rând, instituțiile intră în sistemul de recompense politice, devin simple sinecuri;
- În al treilea rând, se creează astfel antipatia/ostilitatea cetățenilor pentru instituțiile deturnate de la rostul lor social;
- În cele din urmă, societatea obosește și devine apatică. Lipsa speranței sociale este cel mai bun combustibil pentru regimurile iliberale.
În interviul acordat Spotmedia.ro, profesorul de la Oxford Corneliu Bjola, care a făcut parte din comisia de la UBB care a constatat plagiatul și vicierea academică a tezei de doctorat a ministrului Bode, remarca ostilitatea pe care o atrage Curtea Constituțională a României, percepută mai degrabă ca o pavăză pentru protejarea privilegiilor celor care fac parte din regimul de putere și nu ca o instituție care garantează că drepturile tuturor sunt egal respectate. De altfel, transformarea drepturilor tuturor în privilegii pentru unii este, iarăși, o caracteristică a regimurilor autocrate.
„Dacă ne uităm la articolul 16 din Constituție, care spune destul de clar acolo că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților, fără privilegii și fără discriminări, în momentul când tu ai o lege în care legiferezi o decizie prin care legitimezi furtul intelectual, deci pot să declar că este Curtea Constituțională de protejare a politicienilor certați cu legea.
Momentul în care zic că fac doctoratul, ca să adaug o panglică la pălărie și pe urmă sunt prins, creez o situație în care atrag după mine, datorită poziției mele politice, alte instituții în joc. Și uite așa acest cancer se răspândește și, de aceea, a ajuns probabil și Curtea Constituțională în momentul de față, nu numai pentru această decizie, dar și pentru alte decizii, cum e aceea cu pensiile speciale, cu atitudinea împotriva Uniunii Europene, a ajuns această Curte Constituțională chiar disprețuită”.
Nu e deloc întâmplător că tocmai coordonatorul doctorului plagiator Lucian Bode, rectorul Academiei SRI Adrian Ivan, contestă nu fondul raportului care dă în vileag, dacă mai era nevoie după analiza Emiliei Șercan, furtul intelectual, ci prezența în comisie a profesorului Bjola.
În viziunea autorităților române, așadar, singurele instanțe care le pot evalua sunt instituțiile reconfigurate după chipul și nevoile lor. De pildă, Curtea Constituțională. În niciun caz un profesor universitar care predă la o universitate europeană de prestigiu, care însă nu are dreptul să evalueze, iată, teza de doctorat a unui înalt oficial român.
Cazul Bode nu este despre calitatea educației din România, nici despre un plagiat accidental.
Dezbaterea despre ce înseamnă o teză de doctorat,
