La peste o lună de când a fost respinsă intrarea noastră și a Bulgariei în spațiul Schengen, dar a fost admisă intrarea Croației, unii încă se mai întreabă: ce are Croația și nu avem noi?
Nu încerc să-i omagiez pe unii sau să-i blamez pe alții, dar parcă aș zice că țara noastră își deteriorează singură, cu mâna ei, imaginea de țară europeană.
Din vina noastră, a liderilor noștri, cei care s-au tot perindat pe la Palatul Parlamentului (deh, al Poporului!) și pe la celălalt palat, al Victoriei, suntem osândiți să așteptăm la cozi kilometrice, când trecem granița spre vest, după ce ne controlează vameșul și grănicerul.
Nu este plăcut să simți sindromul de oaie neagră, mai ales acum, când a fost admisă relativ recent în clubul Schengen o țară intrată în UE abia la 1 iulie 2013, cu aproape 16 ani după România, cea neacceptată luna trecută în zona circulației libere.
Lăsând la o parte jocul oficialilor austrieci, incorect în opinia mea, sau cel puțin suspect, cu răzgândirea servită în ultimul ceas, mi se pare normal să ne întrebăm: a fost Croația mai bine pregătită decât România ca să fie primită cu atâta solicitudine în clubul Schengen?
Nu contest că țara noastră avea îndeplinite demult condițiile de acces în club, dar, analizând la rece, mi se pare că merită punctate câteva situații din zona economică și socială, în care performanțele Zagrebului sunt totuși departe de a putea fi comparate cu bâjbâielile de la București.
Autostrăzi. Deși este dezavantajată de forma geometrică a teritoriului, ca un fel de potcoavă, Croația și-a construit până acuma 1.452 km de autostradă. România, cu o întindere de patru ori mai mare și o populație tot de patru ori mai numeroasă, abia a atins 1.000 km autostradă construită. Extrapolând, dacă am fi avut și noi ritmul croaților, ar fi trebuit să avem 6.000 km autostradă, nu o singură mie.
Călătorii care umblă pe multe din șoselele noastre, cu o singură bandă pe sens, transmit mai departe Europei și chiar lumii o imagine deloc favorabilă nouă, despre felul cum se circulă în România.
Priviți harta: capitala Croației este legată prin autostrăzi cu toate orașele mari ale țării și cu majoritatea cantoanelor, în timp ce Moldova noastră nu are niciun metru de autostradă – dacă excludem calea ocolitoare a Bacăului.
Finanțe. De la 1 ianuarie 2023, în Croația a început să circule moneda euro, întrucât sunt îndeplinite toate criteriile de convergență impuse de UE.
În ce privește România, viceguvernatorul BNR Florin Georgescu afirma într-o declarație făcută cu un an în urmă că: „toate ţintele de aderare la moneda euro au fost ratate, următorul termen fiind anul 2029”.
Iar ministrul Finanțelor Adrian Câciu declara și el: „Am ajuns într-o situaţie ca deficitul de cont curent să fie mai mare decât deficitul public. Nu mai spun de puseul inflaţionist care ne-a scos din orice zonă de convergenţă nominal”.
