Mai stăpânește cineva situația în Rusia?
Președintele Rusiei a ordonat joi încetarea unilaterală a operațiunilor militare de pe frontul Ucrainei, cu prilejul sărbătoririi Crăciunului pe stil vechi și la propunerea obedientului Patriarh Kirill. Totodată, i-a solicitat Ucrainei să respecte și ea acest „armistițiu”.
Răspunsul ucrainean nu s-a lăsat așteptat. Cum era și firesc, Kievul i-a reamintit Moscovei că președintele Zelenski făcuse deja un demers asemănător în preajma zilei de Crăciun pe stilul nou, cel adoptat de apoape întreaga lume creștină.
Kremlinul nu numai că a refuzat propunerea de armisițiu, dar a bombardat masiv Ucraina chiar în ziua de Crăciun pe stil nou. Era de așteptat. Nu i-ar fi făcut deloc bine domnului Putin dacă măcelul s-ar fi oprit chiar și pentru o zi sau două, la propunerea ucraineană. Ar fi fost un dezastru pentru imaginea personală a domniei sale.
Astăzi, teroriștii care, acum două săptămâni, bombardau demonstrativ Ucraina în ziua de Crăciun, se dau deodată pravoslavnici habotnici și inițiază ei propunerea lor de armistițiu, deși este imposibil să nu fi intuit ce răspuns poate veni dinspre Kiev la așa ceva.
În plus, presa de vineri dimineața anunța ceea ce era de așteptat: chiar și în ziua Crăciunului lor, pe stil vechi, bombardamentele au continuat în zona fierbinte din jurul orașului Bahmut, iar forțele ucrainene, cum era și normal, au ripostat.
Totuși, mă paște o întrebare: aceste bombardamente au fost comandate de la Moscova, sau reprezintă inițiativele unor harnici comandanți de trupe, stăpâni peste armamentul alocat în respectiva zonă?
Firește, este greu să răspunzi la asemenea întrebare, dar logica îmi spune că, dacă ar fi fost o inițiativă locală, atunci cu siguranță era contestată de la Kremlin, ca să vadă întreaga lume că Federația Rusă nu-i sat fără câini, că este guvernabilă și chiar guvernată.
Până în momentul când redactez acest text, Kremlinul nu a replicat. Cred că i-ar veni greu să se pronunțe. Într-un anumit sens, ar fi incomod să se lase interpretat ca în proverbul cu satul și cu câinii, dar pe de altă parte ar fi și mai jenant să recunoască încălcarea propriului armistițiu, bănuită de altfel de ucraineni.
În opinia mea, atât inițierea de încetare unilaterală a focului, cât și refuzul propunerii ucrainene de armistițiu făcută în decembrie nu au nicio treabă cu religia, cu Crăciunul și nici cu pravoslavnicul patriarh Kirill.
Nu religia pare să fie subiectul care îl neliniștește pe liderul rus, ci numai jocul politic.
În declarațiile sale oficiale, domnul Putin vede numai succese și realizări, dar în particular aș zice că intuiește în ce blocaj a intrat și cum nu poate ieși de acolo: războiul bate pasul pe loc, ucrainenii nu-i lasă pe ruși să meargă înainte, dar nici stânga-împrejur nu poate comanda domnul Putin, fără să facă el însuși acest pas.
Practic, cred că nici atotputernicul lider rus nu știe să explice corect și coerent fiecare demers făcut de domnia sa, începând cu declanșarea războiului și până în acest moment,