Este de necrezut că, aceeași VIena, care ne-a decepționat atât de amarnic prin neacceptarea României și a Bulgariei în spațiul Schengen, aceeași Viena, zic, este în dimineața Anului Nou atât de generoasă cu întreaga lume, spre bucuria căreia difuzează primul mare eveniment muzical al anului: concertul festiv.
Duminică, la orele 11:15 (ora 12:15, ora României), iubitorii de frumos din peste 90 de țări, indiferent unde s-ar situa ei pe paralelele sau meridianele Globului, au prilejul să asculte în direct de la Viena Concertul de An Nou 2023, interpretat în celebra sală Musikverein, apreciată pentru calitățile sale acustice ca fiind a cincea in lume, după alte săli celebre din Berlin, Amsterdam, Boston și Buenos Aires.
Neașteptat pentru unii din noi este faptul că sala, inaugurată în 1870, a fost construită pe un teren donat în acest scop de către însuși împăratul Austro-Ungariei Franz Joseph I, și cu fonduri provenite în mare parte din donații, principal donator fiind un aromân, omul de afaceri Nicolae Dumba.
Tatăl lui Nicolae, pe numele său Stere Dumba, împreună cu mama lui Nicolae, despre care nu cunoaștem alte amănunte decât numele ei de domnișoară, Maria Maniu, ceea ce nu pune la îndoială originile românești, au imigrat la Viena în 1817, reușind să facă o avere de invidiat din comerțul cu bumbac.
Mare om de afaceri, dar și un pasionat al muzicii, Nicolae Dumba a donat o bună parte din impresionanta sa avere pentru construirea unei săli de concerte, viitoarea Musikverein. Cât de prețuită era în Austro-Ungaria de atunci personalitatea aromânului rezultă și din faptul că, timp de două decenii, între 1880 și 1900, imigrantul Nicolae Dumba a fost director al Erste Österreichische Spar-Kasse, predecesoare a actualei Erste Bank.
În sala Musikverein, construită, așa cum spuneam, pe terenul împăratului și cu o importantă donație a aromânului Dumba, se desfășoară de peste opt decenii, în fiecare dimineață de Anul Nou, concertul Filarmonicii vieneze, condusă totdeauna de către un monstru sacru al baghetei.
Poate aceste nume nu-i impresionează pe unii, dar mulți se cutremură la auzul lor: Klemens Krauss (dirijorul primului concert, din 1939), Willy Boskovsky (dirijor al 25 de ediții), Herbert von Karajan (tot aromân, stimați austrieci și descendent tot dintr-un imigrant, un oarecare Ion Caraion), americanul Lorin Maazel (7 ediții), japonezul Seiji Ozawa, italianul Claudio Abado, indianul Zubin Mehta, francezul Georges Pretre, letonul Mariss Jansons, argentinianul Daniel Barenboim, venezueleanul Gustavo Adolfo Dudamel, letonul Andris Nelsons, iar astăzi, 1 ianuarie 2023, va dirija austriacul Franz Welser-Möst, director de două decenii al Filarmonicii din Cleveland (SUA).
Nu pot avea decât numai cuvinte de laudă pentru geniul muzicii vieneze și interpreții ei, pentru măestria instrumentiștilor austrieci, pentru priceperea în inițierea și organizarea concertelor, în formatarea fiecărei ediții, în executarea decorațiunilor florale, inițial cu flori aduse din Italia, iar în ultima vreme cu flori proprii, cultivate în serele din apropierea Vienei.
Cum spuneam, am cuvinte numai de laudă. Dar mă întreb, totuși, ce ar fi însemnat,
