Adevărata dramă demografică. În 20 de ani România a pierdut 140.000 de copii din categoria 0-4 ani şi nimeni nu îşi asumă responsabilitatea pentru un declin care va costa generaţiile viitoare
♦ Viitorul României este “clădit” în 21 de creşe la nivel naţional. Atât. Şi în scădere faţă de 39 în 2016.
România are doar 956.000 de copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 4 ani, cu 90.000 mai puţini faţă de 2011 şi cu 143.000 mai puţin faţă de 2002, arată datele publicate astăzi de INS într-un raport privind rezultatele provizorii ale recensământului din 2022.
Este unul dintre cei mai dramatici indicatori pentru o ţară în care politicile publice de după 1990 nu au reuşit să încurajeze natalitatea, nu au reuşit să ofere un cadru stabil pentru educaţia timpurie, dar contribuie decisiv la accentuarea unui declin demografic care ne costă deja, dar va costa şi mai mult generaţiile viitoare. Şi nimeni nu este vinovat, niciun ministru, prim-ministru sau şef al statului din ultimii 20 ani nu şi-a asumat vreo responsabilitate sau vreun eşec.
Datele publicate astăzi de INS rotunjesc, într-un mod anticipat, cifrele în scădere privind natalitatea din ultimii ani şi arată că în 2002 România avea o populaţie din categoria 0-4 ani de aproape 1,1 milioane de copii, iar 20 de ani mai târziu acelaşi segment demografic număra 956.000 de copii. O parte dintre cei care “lipsesc” astăzi din statisticile României sunt deja cetăţeni germani, francezi, spanioli sau britanici. Copiii români sunt a doua cea mai numeroasă populaţie rezidentă cu vârsta de până la 10 ani în Germania, după nemţi, arăta un studiu din 2019, un an în care în România se năşteau doar 188.000 de copii, cu 11% mai puţin faţă de acum un deceniu.
Facilităţile oferite de ţările din Occident pentru copii sunt foarte bune şi acesta este unul dintre motivele pentru care părinţii decid să rămână în astfel de ţări.
Ce face România? Face planuri de mai bine de 30 de ani privind un sistem de educaţie care să încurajeze părinţii activi să aibă copii pe care să îi poată lăsa la creşă de la unu – doi ani. Face planuri privind modul în care poate încuraja natalitatea, familia. Face planuri, chiar proiecte de ţară, dar în realitate, în oraşele şi satele României situaţia este dramatică.
Florentina are 24 de ani, iar în 2002 era parte din grupa de populaţie 0-4 ani care aduna aproape 1,1 milioane de copii.
“Generaţia mea a fost prima din sat care a mers la grădiniţă. Eram 7 copii de aceeaşi vârstă (3 ani), încă pe atâţia de 4 sau 5 ani, şi părinţii noştri au făcut o cerere la primărie, unde au semnat toţi că-şi doresc o grădiniţă. Au ajutat toţi la construire şi deşi erau două săli micuţe, cu toaletă în curte, ne bucuram că aveam mochetă şi câteva jucării. Acum în sat mai sunt vreo 10 copii care merg la grădiniţă, pentru că foarte mulţi tineri întârzie căsătoria. Chiar s-a discutat să se desfiinţeze gradiniţa acum vreo doi ani, că are numai 5-7 copilaşi”, îşi aminteşte ea.
Povestea dintr-un sat din Timiş este regăsită astăzi în majorotatea comunelor din România,
