Pentru noi, creștinii, unul in cele mai de seamă evenimente, pe care-l marcăm în ziua de 25 decembrie, este nașterea Mântuitorului, în urmă cu 2022 de ani.
În urmă cu 2022 ani, fix? Tradiția duhovnicească nu lasă loc de nicio îndoială. Dar știința istoriei nu reține niciun însemn al vremii, niciun artifact păstrat peste veacuri, niciun inscris. Nimic – și au existat istorici de mare notorietate, personalități contemporane anului zero, trăitori în primele decenii ale primului secol din primul mileniu.
Nimeni nu consemnează un eveniment atât de însemnat, precum nașterea celui care va fonda credința creștină – eveniment care va marca adânc secolele următoare, viața socială, conceptul de etică și morală în societate, evoluția însăși a lumii.
Cu toate acestea, Biserica a stabilit ferm că ziua de 25 decembrie reprezintă Nașterea Domnului, iar noi, creștinii de toate felurile, credem în ceea ce au hotărât ierarhii și au statuat în canoane.
Este cert că, în primele veacuri ale erei creștine, nu constituia o prioritate cunoașterea datei când s-a născut Mânuitorul. Abia pe la anul 200, Sfântul Clement Alexandrinul consemna faptul că unii creștini făceau propuneri pentru sărbătoarea Crăciunului.
În niciuna din aceste propuneri, nu figura ziua de 25 decembrie.
Abia în secolul IV apare această dată, avansată de unii, dar și data de 6 ianuarie, acceptată de alții. Într-un calendar roman, care înregistra evenimente privind personalitățile creștine, apare, în dreptul zilei de 25 decembrie, mențiunea:
„Natus Christus in Betleem Judeae”, în traducere – s-a născut Christus (Hristos) în Betleemul Iudeii.
Nu știm de unde au preluat respectivele informații autorii calendarului roman, dar studii recente au stabilit că multe din tradițile creștine au la bază vechile obiceiuri păgâne. Acestea erau respectate solemn în societatea romană, și așteptate cu bucurie de popor, dornic totdeauna să petreacă și să se veselească.
Era normal ca primii ierarhi creștini să prefere atitudinea populistă de preluare a ceva din vechile tradiții păgâne, ceva deja testat cu succes, ceva cunoscut și îndrăgit de mulțime, în orice caz mai îndrăgit decât vreoo noutate, picată netam-nesam.
În documente istorice certe, Crăciunul apare consemnat clar la data de 25 decembrie a anului 379 confirmată într-o predică a Sfântul Ioan Gură de Aur, care s-a păstrat și care se referă la societatea creștină din Antiohia acelor vremuri.
Din Antiohia, sărbătoarea s-a răspândit în Alexandria, unde este confirmată istoricește în anul 432. Abia în secolul următor ajunge la Ierusalim.
Nici astăzi creștinii n-au căzut de acord cu privire la ziua când s-a născut Iisus. Catolicii și o parte din ortodocși au acceptat să sărbătorească în ziua de 25 decembrie, iar cealaltă parte a ortodocșilor prăznuiesc Crăciunul la 6 ianuarie, anul următor.
Nu este însă rostul celor de față să studieze data exactă când se cuvine să ne veselim de Crăciun. Căci, chiar și cercetătorii cei mai legitimați în domeniu încă mai emit ipoteze,
