Opinie David şi Baias: După o saga de peste 7 ani, finalul lui 2022 aduce soluţionarea favorabilă a două dispute fiscale din domeniul asigurărilor, confirmându-se că nu datorează TVA şi contribuţii sociale stabilite în plus în cadrul unor inspecţii fiscale
Sfârşitul de an 2022 aduce soluţii de referinţă în două dispute fiscale din domeniul asigurărilor, finalizându-se astfel cu succes pentru contribuabili în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) o saga fiscală derulată în contradictoriu cu ANAF în privinţa impunerii TVA aferente serviciilor prestate de partenerii specializaţi din alte state membre UE, precum şi a contribuţiilor sociale aferente veniturilor achitate agenţilor de asigurare în temeiul unor contracte de agent. Asistenţa juridică a fost asigurată de-a lungul întregii dispute fiscale de o echipă specializată în litigii fiscale a D&B David şi Baias SCA în colaborare cu consultanţi fiscali PwC România.
În urmă cu aproximativ 7 ani se încheia o serie de inspecţii fiscale derulate la nivelul companiilor de asigurare pe o durată mai mare de 3 ani. Inspecţiile au vizat obligaţii fiscale aferente perioadei 2007-2011, consecinţele patrimoniale negative fiind semnificative. Au fost astfel stabilite TVA suplimentară de plată aferentă serviciilor de gestionare a daunelor Carte verde prestate de către unele societăţi corespondenţe ale acestor asigurători din alte State membre UE, precum şi contribuţii sociale aferente veniturilor obţinute de agenţii de asigurare în temeiul contractelor de agent specifice încheiate cu companiile de asigurare.
În privinţa TVA, problematica dedusă judecăţii viza stabilirea locului prestării serviciilor şi a făcut obiectul interpretării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) care a fost tranşată favorabil pentru contribuabil prin hotărârea pronunţată în cauza Uniqa Asigurări (C-267/21) , la sesizarea ÎCCJ (în privinţa acestor demersuri, a se vedea https://blog.pwc.ro/2022/08/04/o-hotarare-cjue-de-referinta-invalideaza-interpretarea-autoritatilor-fiscale-romane-in-cazul-unei-companii-de-asigurari-fiind-extrem-de-relevanta-pentru-controalele-similare-derulate-in-aceasta-indus/). S-a statuat de către instanţa europeană că serviciile de soluţionare a daunelor furnizate de companiile corespondente, în numele şi pe seama unei societăţi de asigurări nu fac parte din „serviciile prestate de consultanţi, ingineri, birourile de consultanţă, avocaţi, contabili şi alte servicii similare şi nici din prelucrările de date şi din furnizarea de informaţii” prevăzut de articolul 56 alineatul (1) litera (c) din Directiva TVA, astfel încât locul prestării acestor servicii este la sediul prestatorilor, iar nu al companiilor de asigurare române.
”ÎCCJ, pornind de la interpretarea dreptului european din procedura trimiterii preliminare anterior derulată într-una dintre cele două cauze menţionate, a anulat impunerea TVA de către ANAF asupra celor două societăţi de asigurare, tratamentul fiscal aplicat de acestea (i.e. taxarea serviciilor la locul prestării serviciilor de către societăţile lor corespondente din Statul membru în care acestea îşi au sediul, iar nu România, unde se află sediul beneficiarului serviciilor) fiind astfel recunoscut ca cel corect din punct de vedere legal” a arătat Dan Dascălu, Partener Coordonator al Departamentului de Litigii şi Dreptul muncii al D&B David şi Baias.
”Soluţiile Înaltei Curţi vin să demonstreze încă o dată, dacă mai era necesar, importanţa şi utilitatea instituţiei întrebării preliminare – ca instrument de interpretare a dreptului european – care, odată transmisă către CJUE de către instanţa naţională într-o manieră care să surprindă în mod corespunzător problematica de interpretare în discuţie şi apoi soluţionată printr-o hotărâre de către instanţa europeană, a avut ca efect o unificare a practicii divergente până la acel moment la nivelul instanţelor de fond în privinţa determinării locului prestării serviciilor de soluţionare a daunelor de către societăţile corespondente în materia TVA.
