Adrian Vasilescu, BNR: Veştile despre inflaţia din noiembrie nu sunt bune… dar nu sunt nici rele
Cifrele de ieri dimineaţă de la Statistică, pentru luna noiembrie, exprimă o creştere semnificativă a inflaţiei. La conferinţa de presă de la BNR, în care a fost analizat cel de-al treilea raport despre dinamica inflaţiei din acest an, guvernatorul a subliniat apăsat că în legătură cu rezultatele din noiembrie nu are sens să ne facem iluzii. Va interveni legitatea pe care statisticienii o definesc “efect de bază” (baza în acest caz fiind rata lunară din noiembrie faţă de octombrie 2021) şi va schimba datele mişcării preţurilor în cea de-a 23-a lună a ciclului inflaţionist ce ne toacă nervii şi banii începând din ianuarie 2021.
Cum anume? Raportând datele din noiembrie anul acesta la cele din noiembrie anul trecut, când inflaţia a înregistrat cea mai mică rată lunară din întregul ciclu inflaţionist, determinând si scăderea ratei pe 12 luni din noiembrie faţă de octombrie 2021. Desigur, într-un proces inflaţionist “de împrumut”. Pentru că, la despărţirea de anul 2020, în România nu era niciun nor pe cerul preţurilor de consum. Şi niciun semn că s-ar putea stârni furtuna.
Am fost unica ţară din UE care, în decembrie 2020, am reuşit să ne situăm pe linia inflaţiei optime, cu o rată pe 12 luni de 2,06 la sută. Fapt care i-a permis băncii centrale ca, în şedinţa de politică monetară din 15 ianuarie 2021, să coboare dobânda de referinţă la 1,25 la sută. Era cea mai mică rată din istoria de 142 de ani a BNR. Numai că – aşa cum comentau atunci mulţi dintre criticii BNR – această rată nu era deloc mică în comparaţie cu vecinii noştri cehi, polonezi sau unguri. Şi, mai ales, în comparaţie cu Fed şi cu Banca Centrală Europeană.
Ce nu s-a înţeles bine? Că BNR deţinea, atunci, poziţia cea mai bună din întregul tablou din UE al mişcării preţurilor de consum. În plus, judecase corect următoarele mişcări ce urma să le facă pe această tablă de şah. Toţi ceilalţi competitori erau în poziţii cel puţin incomode. În anul premergător şocului inflaţionist global, de la începutul lui 2021, cea mai mare parte a zonei euro se confrunta cu un alt şoc: cel al temutei deflaţii.
Din septembrie 2021 însă, în zona euro, inflaţia a urcat şi a tot urcat. În august a sărit peste 9 la sută. În noiembrie, potrivit unor date preliminare, a urcat peste 10 la sută. Confirmarea o vom avea în 18 decembrie. Este, deci, cert că diferenţa dintre inflaţia noastră şi cea a zonei euro, departe de a fi una de fond, se dovedeşte a fi doar statistică, supusă “efectului de bază”.
Inflaţia a ajutat zona euro să scape de deflaţie. Dându-i chiar impresia, în iulie şi august 2021, că i-ar deschide o etapă de stabilitate a preţurilor. Ceea ce nu s-a întâmplat. Din septembrie 2021 inflaţia a intrat “în drepturi”, punând pe jar Banca Centrală Europeană. Când totul a devenit clar, când BCE a înţeles că inflaţia nu e tranzitorie ci de lungă durată,