Pensiile speciale- capcanele neconstituționale, căpușele asimiliate și imperativul pragmatismului
Ca să fie adoptată de guvern până la finalul anului, după cum cere PNRR, o soluție pentru pensiile speciale ar trebui stabilită în următoarele zile.
„Ministerul Muncii, conform celor din PNRR, are jalon să iniţieze legea cu pensiile speciale. (…) O să ne încadrăm în termen cu jalonul până la 31 decembrie, să venim cu o lege şi să închidem capitolul acesta”, spunea Marcel Ciolacu la mijlocul lunii trecute.
Capcana neconstituțională
Dacă exprimarea președintelui PSD a fost corectă, este posibil ca guvernul să se îndrepte, voit sau nu, spre o capcană neconstituțională în care mai fost, voit sau nu, în 2020.
În mai 2020, CCR respingea în unanimitate ca neconstituțională Legea privind abrogarea unor prevederi referitoare la pensiile de serviciu și indemnizațiile pentru limită de vârstă, precum și pentru reglementarea unor măsuri în domeniul pensiilor ocupaționale.
„Legea criticată are un caracter profund eterogen, vizând statute profesionale diferite, precum și funcții de demnitate publică, tratate împreună din perspectiva pretinsului deziderat de eliminare a ‘pensiilor speciale’, fără a se respecta exigențele impuse atât din punct de vedere al formei specifice fiecărui domeniu de reglementare, cât și al fondului reglementărilor”, explica atunci CCR.
Ar fi trebuit să fie clar că un asemenea demers trebuie făcut distinct pe fiecare tip de pensie specială în parte.
Pe fondul chestiunii, două sunt categoriile de pensii care ridică probleme. Restul e strict chestiune de voință politică.
Pensiile militare
Pensiile militarilor, care nu au garanții constituționale. Banca Mondială, consultantul ministerului Muncii, a recomandat menținerea lor în contextul actual. Este un subiect delicat, indiferent de context.
Întrebarea este dacă oameni care își riscă viața în teatre de operațiuni, în incendii, în misiuni de spionaj, infiltrați în clanuri sau rețele, merită pensii speciale la vârste reduse de pensionare. Dar numai acești oameni.
Dacă înțeleg de ce partea operativă a militarilor din diverse structuri poate fi astfel recompensată de societate, nu văd niciun motiv să le primească tot felul de angajați cu epoleți și grade de prin tot felul de birouri unde cel mai mare risc e să-și rupă unghia în vreun capsator sau să se taie cu o foaie de hârtie.
Cuantumul pensiei este o altă problemă (Legea 223/2015): 65-85%, în funcție de vechime, din media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază în 6 luni consecutive, la alegerea titularului, din ultimii 5 ani de activitate. De aici posibilitatea, mai ales pentru cei cu funcții de conducere, să își asigure 6 luni consecutive cu venituri foarte mari. Raportarea la o medie a întregii activități ar fi cu siguranță cu mult mai echitabilă.
Cât despre vârsta de pensionare, minimum 45 de ani, pentru cei născuți până în 1959, respectiv 47 de ani, pentru cei născuți după 1970, ea se justifică numai pentru condiții de mare uzură profesională și, desigur, fără posibilitatea de revenire în activitate pe exact aceleași poziții din care să cumuleze și pensia,
