Mazars: Transparenţa fiscală devine prioritară – multinaţionalele trebuie să publice rapoartele anuale, atât ale firmelor cu sediul central din UE, cât şi din afara UE, cu cifra de afaceri anuală consolidată
România este printre primele ţări din UE care a transpus în legislaţia naţională prevederile Directivei (UE) 2021/2101 privind raportarea publică pentru fiecare ţară în parte (“raportarea publică CbCR”), începând cu 1 septembrie 2022, prin Ordinul nr. 2048.
Elementul de noutate adus de raportarea publică CbCR, în contrast cu raportarea CbCR aplicabilă în prezent, constă în faptul că informaţiile incluse în raportare nu vor mai fi depuse către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), ci vor fi publice şi accesibile publicului.
„Directiva (UE) 2021/2101 a intrat în vigoare în data de 21 decembrie 2021, statele membre având obligaţia să transpună directiva în legislaţia naţională până la data de 22 iunie 2023. Astfel, având în vedere faptul că România a realizat acest lucru în septembrie 2022, primul an ce va face obiectul raportării publice CbCR este 2023. Acest fapt înseamnă că, în majoritatea cazurilor, pentru un exerciţiu financiar care se încheie la 31 decembrie, termenul limită pentru raportarea publică CbCR va fi 31 decembrie 2024.”, a menţionat Liviu Gheorghiu, Tax Director, Mazars România.
Pentru a reduce evaziunea fiscală şi pentru a spori transparenţa fiscală, raportarea publică CbCR obligă atât grupurile multinaţionale cu sediul central din UE, cât şi din afara UE, cu cifra de afaceri anuală consolidată mai mare de 750 milioane de euro în ultimele două exerciţii financiare consecutive, să raporteze public informaţiile privind impozitul pe profit.
Scopul raportării este de a aduce în atenţia opiniei publice informaţii transparente şi accesibile despre nivelul de impozit plătit, locul în care profitul este obţinut şi locul în care impozitul este plătit.
Obligaţiile de raportare sunt aplicabile pentru:
- Societăţi-mamă finale: societăţile-mamă ale grupurilor multinaţionale care îndeplinesc condiţiile de raportare, sunt obligate să publice raportul CbCR.
- Filiale mijlocii şi mari in România controlate de societăţi-mamă finale ce nu sunt guvernate de legislaţia din România şi care îndeplinesc condiţiile de raportare.
- Sucursalele din România, în situaţia în care entitatea care a înfiinţat sucursala face parte dintr-un grup care îndeplineşte condiţiile de raportare şi a cărui societate-mamă finală nu intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru UE.
Atât filialele mijlocii şi mari, cât şi sucursalele din România, nu vor avea obligaţia publicării raportului, în situaţia în care societatea-mamă finală ce nu intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru UE publică şi pune la dispoziţie raportul public CbCR conform prevederilor legislaţiei din România.
Cerinţa de raportare nu se aplică societăţilor-mamă finale, filialelor şi sucursalelor dacă acestea sunt stabilite, îşi au sediul comercial fix sau au o activitate economică permanentă pe teritoriul unui singur stat membru şi în nicio altă jurisdicţie fiscală.
Conţinutul raportului public CbCR:
- denumirea societăţii-mamă finală, exerciţiul financiar în cauză, moneda utilizată pentru prezentarea raportului, lista filialelor consolidate în situaţiile financiare stabilite în UE sau în jurisdicţiile fiscale necooperante în scopuri fiscale conform listei UE;
- scurtă descriere a activităţilor;
- număr de salariaţi în echivalent normă întreagă;
