Energia electrică e foarte scumpă pentru că România consumă substanțial mai mult decât produce, deci cererea e substanțial mai mare decât oferta. De ce? Pentru că în anii de preț reglementat nu au fost făcute investiții majore, în timp ce consumul a tot crescut.
„Ne bazăm în continuare pe producția pe care o aveam și acum 5 ani, și acum 30 de ani. Lucrurile se deteriorează rapid de câțiva ani încoace”, explica pentru spotmedia.ro, Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie la Expert Forum.
Situația este complicată de faptul că nu mai putem importa energie electrică din Ucraina și trebuie să ajutăm și R. Moldova (lacrimile unioniste și podurile de flori nu țin locul ajutorului concret când e nevoie de el, dacă nu pe motiv de frăție, măcar pragmatic, ca să nu avem din nou în coastă o putere filorusă).
Ce facem în aceste condiții?
Marcel Ciolacu Bulă: reglementăm prețul energiei.
Ca măsură pe termen scurt, câteva luni, până se calmează piața?
M.C. Bulă: nu, până în 2025. Doi ani.
Deși Bulă nu spune de ce tocmai până în 2025, răspunsul e clar. Pentru că 2024 va fi un cvadruplu an electoral.
Ceea ce până și Virgil Popescu – Bulă ar putea să înțeleagă e că România avea nevoie acum de stimularea prin toate modurile a producției de energie. Toate țările UE au pus în funcțiune câte capacități de producție au putut în vara trecută.
Ăst’ timp România era preocupată cum să plafoneze, compenseze, supraimpoziteze, schimbe moduri de calcul.
Am întrebat-o pe Otilia Nuțu ce efect va avea OUG de reglementare a prețului asupra producției de energiei a României, mai ales asupra imperativului creșterii ei prin investiții.
Pe scurt, de măciucă în cap. De ce?
„1. Deși OUG specifică faptul că nu se aplică unor capacități noi, felul în care se aprobă aceste legi, fără niciun studiu de impact, de azi pe mâine, creează un mediu foarte imprevizibil pentru o investiție care se recuperează în niște ani. Cum pot avea certitudinea că nu mai dă mâine statul alt OUG care să mă includă?
2. Capacitățile noi se construiesc pe credit, garantat de regulă cu un contract de energie pe termen lung. De exemplu, iau un credit azi de la o bancă pentru construcția unei capacități care intră în funcțiune în 2024 și garantez creditul cu un contract de vânzare de energie 2024-2030. Contractul de acest tip se cheamă PPA (power purchase agreement).
Cumpărătorii sunt de regulă furnizori de energie. Dar dacă statul vine și reglementează că furnizorii vor primi energie la un preț reglementat, iar așteptarea e că reglementările pot fi prelungite oricât, nu mai sunt interesați furnizorii să încheie PPA, asteptandu-se că vor găsi energie la preț reglementat.”
Deci, spune Otilia Nuțu, la ce ne putem aștepta în următorii ani este „să mai pice, probabil, câte ceva din capacitățile de producție actuale,
