Răzvan Ionescu şi Daniel Mazilu, Filip & Company: Va deveni ANAF un super-creditor al procedurilor de insolvenţă?
Răzvan Ionescu, counsel, Filip & Company şi Daniel Mazilu, associate, Filip & Company
Un proiect de Ordonanţă de urgenţă (O.U.G.) care propune mai multe modificări ale legislaţiei fiscale a apărut recent în dezbatere publică la Ministerul Finanţelor. Printre altele, proiectul de OUG propune şi modificări sau prevederi noi cu aplicare în sfera insolvenţei.
Conform acestor propuneri, se urmăreşte ca organele fiscale să aibă prerogative noi în cadrul insolvenţelor în care au calitatea de creditor.
Pe scurt, conform propunerii Ministerului Finanţelor, organul fiscal :
- va avea atribuţii suplimentare de supraveghere a practicianului în insolvenţă,
- va putea cere intrarea în faliment în cazul în care consideră că societatea în insolvenţă are un comportament inadecvat, şi
- va avea o abordare predefinită în privinţa aprobării organizării de licitaţii publice de către debitoarea în insolvenţă.
Din Nota de fundamentare a documentului reiese că măsurile sunt propuse pentru a accelera recuperarea datoriilor la buget în cazul contribuabililor aflaţi în insolvenţă, precum şi pentru a stabili o abordare unitară a funcţionarilor ANAF care gestionează fiecare procedură în parte.
Deşi considerentele din cuprinsul Notei de fundamentare conduc spre ideea că textul urmăreşte să statueze modul în care vor acţiona funcţionarii ANAF, nu putem să nu observăm faptul că textul de lege propus reglementează, cel puţin prin ricoşeu, anumite obligaţii şi pentru ceilalţi participanţi la procedură.
Mai mult, având în vedere faptul că normele ar urma să fie incluse în Codul de procedură fiscală, este discutabilă măsura în care pot acestea să modifice regulile aplicabile în materia insolvenţei. Problema se ridică mai ales având în vedere optica corectă a instanţelor de judecată potrivit căreia legea insolvenţei derogă de la celelalte materii de drept, respectiv civil şi fiscal.
De asemenea, deşi scopul avut în vedere poate fi benefic pentru bugetul statului, modalitatea în care sunt prevăzute măsurile va genera cel mai probabil dificultăţi şi conflicte în legătură cu aplicarea lor în practică, ceea ce ar reduce nivelul de transparenţă şi previzibilitate pentru ceilalţi creditori implicaţi. În plus, se pune şi problema diferenţei de putere dintre creditorul bugetar şi creditorii privaţi în cadrul unei proceduri care se bazează pe principiul tratamentului egal al creditorilor.
Discuţia este cu atât mai actuală cu cât noile reguli urmează să se aplice inclusiv pentru procedurile de insolvenţă aflate în derulare la momentul intrării în vigoare a proiectului de O.U.G.
Din aceste motive vom analiza în cele ce urmează propunerile Ministerului Finanţelor, pentru a determina ce impact vor avea în cadrul procedurilor de insolvenţă. Întrebarea principală este dacă, în virtutea lor, organele fiscale vor beneficia deo „super-poziţie” în comparaţie cu drepturile pe care le au ceilalţi creditori în controlul activităţii societăţii insolvente.
- Supravegherea practicianului în insolvenţă
Proiectul de O.U.G. prevede că „În orice stadiu al procedurii insolvenţei, organul fiscal are dreptul să verifice activitatea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi să îi solicite prezentarea documentelor referitoare la activitatea desfăşurată şi onorariile încasate.
