Opinie Carmen Peli şi Adelina Iordache, PeliPartners: Beneficiarul real – între rigorile legii şi nevoia de celeritate în afaceri
Obligaţiile legale de identificare şi actualizare a beneficiarului real implică uneori un proces atât de complicat în aplicarea lor, încât pot bloca business-ul companiilor cu structuri acţionariale mai complexe. Există măsuri care pot simplifica acest proces în beneficiul atât al business-urilor, cât şi al companiilor sau autorităţilor care trebuie să facă raportarea. Ce înseamnă acest lucru?
Identificarea beneficiarului real, obligaţia legală din mediul de afaceri, menită să ajute la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, întemeiată pe Legea nr. 129/2019, a devenit o o acţiune din ce în ce mai complexă pentru toţi actorii implicaţi, de la entităţile raportoare care urmăresc conformarea întocmai cu cerinţele legii şi până la clienţii uneori sufocaţi de formalismul cu care se confruntă. Cu cât structura acţionariatului e mai complexă, cu atât procedura e mai anevoioasă şi poate avea drept consecinţă blocarea operaţiunilor companiei.
Din acest motiv, identificarea beneficiarului real, deşi o rigoare a legii, poate deveni un real factor inhibant pentru business şi în special pentru investiţiile străine, care de regulă au nevoie de rapiditate în implementare. În cazul unor unor obstacole birocratice, acestea pot fi retrase sau relocate. Noile modificări ale Legii societăţilor, aduse prin Legea nr. 265/2022, în sensul obligativităţii includerii beneficiarului real în actul constitutiv, sporesc cu atât mai mult această presiune.
Situaţia se complică exponenţial în cazul în care clientul este o companie care face parte dintr-un grup de societăţi cu acţionariat străin structurat pe multiple paliere, cu entităţi înregistrate în jurisdicţii diferite, apogeul fiind atins dacă se identifică în această structură un trust, o fiducie sau un fond de investiţii.
- Ce înseamnă „beneficiar real”?
Beneficiarul real este orice persoană fizică ce deţine sau controlează în cele din urmă clientul şi/sau persoana fizică în numele ori în interesul căruia/căreia se realizează, direct sau indirect, o tranzacţie, o operaţiune sau o activitate.
Pentru a facilita procesul de identificare a beneficiarului real, legislaţia aplicabilă prevede două piste de urmat, în mod cumulativ, şi anume deţinerile în capitalul social al societăţii şi controlul efectiv al societăţii, dacă acesta se realizează prin alte mijloace, precum drepturi de vot multiple, drepturi de veto, drepturi speciale agreate prin acordul asociaţilor sau alte asemenea.
Analiza avansează până la identificarea tuturor persoanelor fizice din structura grupului, care, cel puţin în mod aparent, ar putea deţine sau controla compania, fie în mod direct, fie în mod indirect, prin intermediul altor societăţi din grup.
În lipsa unor drepturi de control speciale, participarea la capitalul unei societăţi într-un procent de peste 25% de către o persoană fizică, direct sau indirect (ca medie ponderată), este considerată un indiciu al exercitării dreptului de proprietate, astfel încât persoana fizică va fi considerată şi declarată beneficiar real al companiei. Acelaşi raţionament este aplicabil pentru toate celelalte persoane care întrunesc condiţiile amintite privind deţinerile minime sau controlul, urmând ca, la final, toate acestea să fie beneficiarii reali al companiei, potrivit Legii.
În măsura în care,
