“Montura useristă” sau cât de tare îi disprețuiește Dîncu pe Iohannis și Ciolacu
Dacă-l bați, rahatul nu se adâncește, ci se lățește. Dacă era oltean, nu ardelean, dl Dîncu ar fi știut poate această zicală și măcar ea, dacă nu demnitatea de ministru pe care ar fi trebuit să o aibă, putea să-l ajute să nu dea tușe grotești scandalului și așa grav provocat de flecăreala domniei sale în fața presei.
Ca să recapitulăm, dl Dîncu a afirmat așa: “Ţările lumii, NATO, Statele Unite să negocieze pentru Ucraina garanţii de securitate şi o pace cu Rusia. Singură, Ucraina nu va putea să negocieze cu Rusia, deoarece clasa politică din Ucraina în momentul acesta nu poate să îşi permită, să-şi asume (…) pierderea de teritorii, o pierdere injustă până la urmă de teritorii. Ar fi o înfrângere prea mare pentru politică”.
Care este ideea centrală a declarației? Pace contra teritorii, negociată de NATO și UE.
După ce declarația a stârnit reacții internaționale, dar și interne, după ce președintele l-a trimis să citească revista presei, iar șeful de partid a spus că ministrul Apărării a greșit și nu a exclus înlocuirea sa, dl Dîncu nu numai că nu a găsit cu cale să demisioneze.
Ar fi fost un gest demn, al unui demnitar care înțelege că a greșit, nu pentru că are o anumită opinie, ci pentru că exprimând-o de la nivelul funcției sale cheie a avut impact asupra poziției oficiale a României și, implicit, a NATO și UE.
De ce? Pentru că aici nu mai e demult vorba, dacă a fost vreodată, punctual despre Ucraina. Este o chestiune de principiu. Accepți precedentul modificării granițelor printr-o invazie, deci o agresiune armată?
Dacă Putin și Rusia rămân cu prada în schimbul păcii, asumi, tu, UE, NATO, România, ministru al Apărării că mâine alt stat va proceda la fel, poate chiar în Europa, pentru că, iată, se poate?
Dacă privești un pic mai lung decât lungul nasului poate înțelegi că o asemenea negociere ar crea precedentul care ar face un nou război doar o chestiune de timp.
Și acesta este motivul pentru care, după cum vedem, Putin are un sprijin internațional modest, sub așteptările lui. Nimeni zdravăn la cap nu își asumă ușor un asemenea precedent.
Dl Dîncu nu numai că nu și-a asumat eroarea evidentă, cel puțin de conduită, dar a trecut la contraatac. Pe de-o parte, a încercat să sucească sensul declarației inițiale.
“Ceea ce am spus eu a fost că nu trebuie să lăsăm Ucraina singură, că ea are o singură șansă – aceea de a lupta, de a lupta până la capăt, dar că noi trebuie să facem cu toții presiuni diplomatice pentru că rușii să se retragă și să oprească acțiunea teroristă”.
Dacă dl încă ministru chiar spunea ce a pretins după, nu se enerva nimeni. Dar nu asta a spus.
Pe de altă parte, i-a făcut practic proști în față pe președintele Iohannis și pe șeful său de partid,