Fermierii, semnal de alarmă din cauza lipsei îngrăşămintelor. Carmen Avram: Mulţi mi-au spus că nu mai fac faţă. Combinaţie care poate fi distructivă şi fatală
Fotografie de la Mirko Fabian, Pexels
Fermierii se confruntă cu o criză a îngrăşămintelor, iar situaţia a ajuns în atenţia Comisiei Europene. Europarlamentarul Carmen Avram a explicat ce soluţii a cerut Comisiei, dar a tras şi un semnal de alarmă cu privire la „combinaţia care poate fi distructivă şi fatală” pentru sectorul agricol.
Comisia Europeană a luat în discuţie subiectul îngrăşămintelor chimice din Europa, ca parte a planului de combatere a întreruperilor din lanţul de aprovizionare cauzate de războiul din Ucraina şi de sancţiunile aplicate Rusiei, scrie Euractiv. Rusia şi Belarus produc aproximativ 60% din îngrăşămintele care se importă în Uniunea Europeană.
Marţi, 6 octombrie, în plenul Parlamentul European, comisarul european pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski, a declarat că „avem nevoie de o viziune clară asupra modului în care, în această situaţie de criză, să asigurăm securitatea economică a fermierilor noştri, dar şi securitatea alimentară a societăţii noastre”.
Însă nu au fost anunţate şi măsuri concrete.
Carmen Avram: Am cerut să se caute în paralel trei soluţii. Fermierii mi-au spus că, la anul pe vreme asta, s-ar putea să nu mai existe. Nu mai fac faţă
Europarlamentarul PSD Carmen Avram a explicat, într-o intervenţie pentru DC NEWS, ce a propus Comisiei Europene, ce soluţii ar trebui luate urgent, şi trage un semnal de alarmă cu privire la situaţia „distructivă şi fatală” care poate lovi din plin sectorul agricol.
„Fermierii sunt foarte îngrijoraţi, preţurile au crescut enorm şi foarte mulţi mi-au spus, din păcate, că la anul pe vremea asta s-ar putea ca ei să nu mai existe ca producători în România, pentru că nu mai fac faţă.
În dezbaterea asta, eu am cerut să se caute în paralel trei soluţii, care sunt imperative pentru supravieţuirea sectorului agricol din Europa în general şi din România, în special.
În primul rând, să se caute noi furnizori de îngrăşăminte în pieţele din afara UE, la state pe care, de exemplu, până acum le-am refuzat, pentru că practicau preţuri de dumping. Nefiind un moment în care să mai facem mofturi, să încercăm să încheiem cu ei acorduri de export, să eliminăm taxele pe care le-am pus şi să putem să aducem în Europa fertilizanţi din alte zone decât cele pe care le-am considerat până acum ca furnizori principali.
În al doilea rând, e nevoie de un sprijin financiar rapid şi eficient, realmente eficient, pentru fabricile din Europa, ca ele să funcţioneze în continuare şi să producă îngrăşăminte, pentru că s-au închis foarte multe fabrici. Şi în Croaţia, şi în Spania, şi în mai multe ţări, pentru că sunt costuri de nesuportat. Comisia Europeană trebuie să găsească un plan financiar pentru că nu ai cum să faci economie la alimente. Trebuie să caute şi să găsească bani pentru a sprijini aceste fabrici.
A treia soluţie ar fi ca, pe termen mediu, să se grăbească cercetările şi legislaţia europeană pentru aceste tehnici de îmbunătăţire a plantelor,
