Pe fondul stagnării salariilor din Vest, creşterii costurilor dar scăderii puterii de cumpărare, crizelor economice, politice şi sociale, România are o fereastră de oportunitate pentru a-i determina pe o parte dintre românii care lucrează în afară să revină în ţară. Numai firmele româneşti să angajeze oameni de peste 40-45 de ani
Acum trei săptămâni, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, spunea că euro scade faţă de leu pentru că au venit în ţară românii care lucrează în afară şi vând euro.
Acest lucru se vede cel mai bine la casele de schimb valutar, acolo unde euro a scăzut la 4,84-4,85 lei la cumpărare şi 4,87-4,88 lei la vânzare. Deşi suntem în plină criză, euro a scăzut la Bucureşti, fapt care a luat prin surprindere pe toată lumea.
La începutul anului, după atacarea Ucrainei de către Rusia, euro crescuse la casele de schimb la 5,2 lei şi toată lumea credea că este o formalitate ca şi pe piaţa bancară euro să ajungă la 5 lei.
Bineînţeles că euro nu a scăzut numai pe baza valutei aduse în ţară de către românii din afară. Au mai fost vânzările de euro de la investitorii străini de portofoliu care au revenit în România şi au cumpărat titluri de stat româneşti speculând dobânda la lei mai mare faţă de cea la euro, la care se adaugă şi banii obţinuţi de cei din agricultură din exporturi.
În 2008, înainte să vină criza, banii aduşi în ţară de către românii care lucrau în afară erau estimaţi la 9 miliarde de euro. După criză au scăzut la 3-4 miliarde de euro pe an şi probabil că în ultimul timp au ajuns la 6-7 miliarde de euro pe an.
Aceşti bani susţin consumul, vânzările de materiale de construcţii şi bricolaj (a se vedea ascensiunea formidabilă a grupului Dedeman) şi nu în ultimul rând susţin vânzările de apartamente ca o investiţie pentru banii câştigaţi în afară. În Cluj se consideră că piaţa imobiliară a fost ridicată de cei din judeţele învecinate, care consideră că este mai bine să cumpere apartamente în Cluj decât în Bistriţa, Baia Mare, de exemplu, acolo unde nu prea se întâmplă nimic.
Recensământul care tocmai s-a terminat ne va spune câţi români mai sunt în ţară şi câţi în afară.
În continuare tendinţa este mai mult de a pleca din ţară.
Dar în ultimul timp, fără să fie un trend major, am interacţionat întâmplător cu români care s-au întors în ţară. Ei au plecat acum 10-15 ani, în timpul crizei de acum un deceniu, când firmele, în special cele româneşti, aveau mari probleme, când nu puteau să plătească salariile, când dădeau oameni afară şi reduceau salariile ca o încercare de supravieţuire etc.
Atunci economia a pierdut 700.000 de locuri de muncă.
Nu este ca afară, dar dintr-o dată o parte dintre cei care au lucrat acolo consideră că se poate trăi şi în România şi nu numai în principalele oraşe – Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi -, ci şi în oraşe din eşalonul doi, unde lucrurile încep să se mai schimbe.
Există în continuare o diferenţă între cât se câştigă în Vest faţă de cât se câştigă în ţară, dar această diferenţă s-a mai redus pentru că salariile au crescut în România în ultimii zece ani – salariul minim s-a triplat iar cel mediu mediu s-a dublat,
