Sorin Pâslaru, ZF: România, statul român, are nevoie ca niciodată de lideri capabili, de oameni cu mintea rece, care să ia lucrurile aşa cum sunt şi să găsească soluţii pentru a merge mai departe. Trebuie să fim pregătiţi pentru orice alternativă, oricât de puţin probabilă, având în vedere desfăşurarea evenimentelor
Primul război mondial a plecat de la sau a avut ca pretext atentatul de la Sarajevo. Al doilea a început cu intrarea germanilor în Polonia. În 2022, pacea europeană de 77 de ani a fost sfâşiată de invadarea Ucrainei de către Rusia.
Serbia, Polonia, Ucraina sunt ţări care aparţin spaţiului Europei Centrale şi de Est. Toate vecine sau aproape vecine cu România.
De ce această regiune a lumii, a Europei, este istoric „gazda“ unor astfel de evenimente nefaste?
E o întrebare de doctorat în istorie, dar când un jurnalist român o adresează în treacăt unei reprezentante a unei mari publicaţii de business din Marea Britanie, prezentă la Bucureşti pentru o conferinţă, primeşte un răspuns tranşant:
„Pentru că marile puteri se bat cât mai departe de casă“.
Războiul din Ucraina este cea mai dură încercare pentru această regiune din ultimele decenii.
Pentru România, unde aparent pieţele şi economia funcţionează aproape de normal după prima săptămână de uluire, efectele se vor vedea pas cu pas.
Refugiaţii sunt doar vârful aisbergului. Situaţia este foarte complicată. România, statul român, are nevoie ca niciodată de lideri capabili, de oameni cu mintea rece, care să ia lucrurile aşa cum sunt şi să găsească soluţii pentru a merge mai departe. Trebuie să fim pregătiţi pentru orice alternativă, oricât de puţin probabilă, având în vedere desfăşurarea evenimentelor.
Foşti înalţi oficiali americani din cadrul Departamentului de Stat, adică ministerul de externe american, buni cunoscători ai regiunii, au transmis în cadrul evenimentului amintit că situaţia s-ar putea prelungi cel puţin câteva luni şi chiar până la sfârşitul anului.
„Fiţi tari, că greul abia acum începe“, parcă era mesajul nerostit din vorbele americanului.
Războiul a ieşit din cărţile de istorie şi ne-a izbit ca un meteorit neaşteptat. Nimeni nu poate descifra ce va fi, dar o întoarcere la paginile manualelor de istorie sau mai direct la ziarele din 1939, demers pe care l-a făcut Ziarul Financiar, nu strică.
În 2000, când a fost introdusă moneda euro, pasul final al proiectului european care a legat Franţa de Germania şi de Italia, liantul care să fie o garanţie pentru pace, tocmai asta spunea aproape în şoaptă un proprietar din Viena al unei mici tutungerii, solicitat de redactorul ZF să-şi spună părerea despre moneda euro în cadrul unui reportaj: „Euro este o garanţie pentru pace în Europa“.
Uite că Europa este totuşi mai mare decât zona euro şi din păcate a venit iar războiul.
Şi când mulţi se întreabă de ce Europa Centrală şi de Est a rămas în urmă, de ce mereu ţările de aici sunt pe ultimele locuri la PIB/capita, la diverşi indici şi indicatori, iată şi explicaţia: pentru că este „tâmpla“ Europei, punctul de slăbiciune al continentului.
Traversarea pandemiei a costat România creşterea datoriei publice cu 40 miliarde de euro (200 miliarde de lei). În decembrie 2019 datoria publică era de circa 370 miliarde de lei,
